Despre îmbuibare

Când mă apuca foamea la timp nepotrivit mai degrabă din trândăvie, îmi îndreptam cugetul spre rugăciune, spunând «Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Părintelui Porfirie, miluiește-mă!» și, fără să-mi dau seama, foamea îmi și trecuse, până la ora stabilită pentru masă.

Eram de față odată când a sunat o doamnă care l-a rugat pe Părintele să se roage ca să o ajute să scape de mâncatul prea mult, fiind deja foarte grasă. Auzind răspunsul Părintelui am rămas surprins de sfatul pe care i l-a dat:
«- Nu L-ai iubit mult pe Hristos. Dăruiește-ți inima lui Hristos. Spune cu iubire fierbinte Doamne, Iisuse Hristoase, și vei da uitării toate mâncărurile, și va dispărea lăcomia».
Acest sfat mi l-am scris în inimă și l-am aplicat ori de cîte ori mi s-a ivit ocazia.
Când mă apuca foamea la timp nepotrivit mai degrabă din trândăvie, îmi îndreptam cugetul spre rugăciune, spunând «Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Părintelui Porfirie, miluiește-mă!» și, fără să-mi dau seama, foamea îmi și trecuse, până la ora stabilită pentru masă. 
                                                
(Agapie Monahul, Flacăra dumnezeiască pe care a aprins-o în inima mea PărintelePorfirie, Editura Bunavestire Bacău – 2005, pp. 66)