sâmbătă, 31 mai 2014

Să pășim cu El în Imposibilul Cel Viu

Dumnezeu cere imposibilul dar nu pe nedrept pentru că ne dă, acum și aici toată puterea Lui ca să ieșim din posibilul care ne ucide și să pășim cu El în Imposibilul Cel Viu și dătător de viață Care este Duhul Său Cel Sfânt: Și Acesta vine indiferent de copilăria noastră, indiferent de capacitățile noastre intelectuale sau de alt fel. Vine la oricine dar numai dacă Îl chemăm și Îl primim! Dacă vrem! Și, bineînțeles, dacă primim să trăim durerea de a ne lepăda de cele vechi. Suferința nu este necesară decât pentru cine s-a atașat de „moștenirile sale” și de plăcerile și beneficiile ascunse ale acestora. Și cine nu s-a atașat?
Curaj!

(MS)

joi, 22 mai 2014

Rugăciunea leagă sufletul de suflet

Rugăciunea leagă sufletul de suflet; îl face simțitor la suferință și durere. De nu e rugăciu­ne ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lân­gă tine și nu i-o știi. Că numai rugăciunea te fa­ce în chip minunat văzător al tainei lui. Departe de ai săi, Sfântul Serafim de Sarov în toată viața sa cu rugăciune primea înștiințare de la ei.

Iubește-i încă și te roagă și pentru cei plecați de aici, la Domnul. E un chip înalt al iubirii, ce n-așteaptă răsplată. Așa, întotdeauna și mult s-a rugat Părintele Serghie, ca toți ceilalți mari băr­bați duhovnicești.

Cât privește pe cei vii, după cum am mai spus, numai prin rugăciune putem ajunge la iubirea lor, lipsită de orice egoism, sădită în Dum­nezeu, lucrând prin El și pentru El, iar nu prin noi și pentru noi.

Pe scurt, Părintele Serghie spune că "rugăciu­nea e maică născătoare de multe odrasle ale iubirii".

(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura Părintelui Serghie, Editura Sophia, pp. 99-100)
Doxologia.ro

marți, 20 mai 2014

Relaţiile cu părinţii – taţii tiranici

Aş începe textul cu o definţie a ceea ce însemnă “tată tiranic”, dar cred că îi cunoaştem mult prea bine. Cine a auzit sau doar a simţit că filosofia capului familiei se bazează pe “eu te-am făcut, eu te omor” a avut un tată tiranic. Sau poate că nu a existat în nici un moment violenţă, dar aţi simţit influenţa tatălui ca pe un puternic sentiment de posesiune, de parcă i-aţi fi fost proprietate, iar voinţa lui a stat mereu ca o gheată apăsată pe grumaz.
După ce am vorbit despre problemele în relaţia cu părinţii, conflictele cu mamele – martir, vă prezint ideile principale din cartea
Cutting Loose – An Adult’s Guide to Coming to terms with Your Parents
legate de taţii cu rol de “despot” în viaţa copilului.
Deşi cartea nu are relevanţă directă pentru codependenţi, mi-am dat seama că taţii alcoolici sunt, de cele mai multe ori, şi taţi tiranici, iar copiii din familii alcoolice, deveniţi adulţi, încă au probleme mari de a relaţiona cu ei.
În rezumat, atunci când un copil are de-a face cu un tată dur, are trei soluţii:
  • Să se lupte cu el
  • Să i se supună
  • Să i se alăture
Din păcate, nici una dintre alegeri nu este cea “corectă”, aşa că oricare ar fi fost mecanismul de adaptare din copilărie, acesta îşi lasă amprenta până în viaţa de adult.
Rebeliunea: presupune înfruntarea permanentă a tatălui, chiar dacă dezechilibrul de forţe este mare. Se poate ajunge şi la bătăi, dar reacţia nu trebuie neapărat să îmbrace aceeaşi formă. Poate fi vorba, de exemplu, de rebeliune, de spirit permanent de “gică contra”, de a face exact invers decât spune tatăl. Impactul târziu asupra vieţii de adult este acela că rebelul va repeta aceeaşi atitudine în orice relaţie cu autoritatea (şefi, profesori, legi). În cazul femeilor, consecinţa poate fi aceea că la maturitate caută un bărbat iubitor şi blând, pe care, o dată ce îl cuceresc, ajung să îl dispreţuiască pentru lipsa de duritate.
Supunerea: o dată supus, copilului i se testează mereu limitele, iar tatăl face abuz din ce în ce mai mare de puterea sa, putând ajunge să pună copilul în situaţii umilitoare şi exasperante, doar pentru a-şi dovedi puterea. Încrederea în sine a copilului şi, apoi, a adultului, are trăinicia unui castel de nisip. Adultul va deveni incapabil să îşi spună punctul de vedere într-un mod asertiv.
Un caz special pe care insistă autorul este cel al copiilor care, în semn de rebeliune, au abandonat şcoala, acţionând de fapt cu supunere mascată. De ce supunere? Deoarece nefiind în stare să dobândească suficiente cunoştinţe cât să îşi asigure un job bun, care să le permită independenţa financiară, viaţa lor continuă să fie dependentă de locuitul la părinţi şi mesele de acasă.
Alăturarea: strategia pare direct luată din Sun Tzu – dacă nu îi poţi învinge, altăură-te lor. Copiii care s-au alăturat tatălui tiranic au ajuns probabil să îşi batjocorească fraţii mai mici sau să îşi “arate muşchii” în faţa altora, mai slabi decât ei – fizic, intelectual sau financiar. În mod aparent, un astfel de copil îşi asigură o relaţie bună cu tatăl, dar  adultul va ajunge să realizeze  faptul că din relaţia cu tatăl său lipseşte ceva, ca şi cum bazele relaţiei sunt false şi artificiale. Adultul poate deveni şi el tiran, la rândul său, şi din când în când se aude pe sine spunând exact aceleaşi lucruri ca tatăl său. Este atunci cu adevărat vocea adultului, sau sunt doar lucruri repetate şi însuşite fără voie?

Cum te rupi de un astfel de tată?

În primul rând, trebuie să lămuresc această idee de “a te rupe” de părinte. Nu înseamnă nici oprirea comunicării, nici evadare, nici tăierea oricărei legături. Dimpotrivă, a “te rupe” de părinţi înseamnă o îmbunătăţire a relaţiei. Singurul lucru care “se rupe” este sfoara invizibilă pe care ai moştenit-o din copilărie şi care te face uneori să te comporţi – în familie, la muncă şi în societate – ca o marionetă ghidată de relaţia cu mama sau cu tata.
Primul pas este acela de a-ţi vedea tatăl ca o persoană condusă de propriul copil interior. La urma urmei, întreabă autorul, “ce determină un bărbat adult, adeseori inteligent şi educat, să îşi vadă copilul ca pe o proprietate a sa? Ce îl determină să urle ordine şi reguli atât de copilăreşti şi de egoiste? Cu siguranţă nu poate fi vorba despre partea sa adultă, şi nici despre partea sa preocupată.” Trebuie să ne uităm cu atenţie şi să vedem, în spatele figurii înfricoşătoare, pe cea a unui copil înfricoşat de lume. În felul acesta, tatăl nu mai pare atât de ameninţător, iar puterea lui asupra adultului de acum se dezvăluie ca fiind doar un produs al minţii, şi nu o putere reală.
La fel ca nişte copii, taţii se pot supăra, pot ameninţa, pot să “se dea mari în continuare”, dar există ceva ce nu mai pot face: să aibă putere asupra noastră.
semnatura_sara_mic

Sursa: Blogul Sarei

marți, 13 mai 2014

Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii lumii!

Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii lumii!

... Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii abuzați din pântecele maicii lor!
... Doamne, binecuvântează și miluiește pe pruncușorul femeii aceleia care se plimbă astăzi nepăsătoare trăgând cu sete din țigară! Binecuvânteaz-o și pe mămica lui și arată-i minunea care crește în ea și învaț-o s-o iubească deplin!
... Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii neascultați de părinții lor, pe copiii neglijați, neînvățați, nesupravegheați, neiubiți de părinții lor!
... Doamne, binecuvântează și miluiește copilașii bătuți, bătuți cu cruzime, care aud mereu țipete și înjurături din gura părinților care, ei înșiși neiubiți, n-au învățat să-i iubească!
... Doamne, binecuvântează și miluiește copilașii răniți de părinții lor care nu știu și nu pot să le ceară iertare! Ocrotește-i Tu, învață-i toate și vindecă suflețelul lor care nu înțelege de ce părinții se bat, se înjură, se rănesc, se înșeală, se părăsesc, îi părăsesc...

... Doamne, binecuvântează și miluiește copiii pe care părinții nu-i lasă să crească, nu știu de ce să îi ferească și cum să îi educe! Ferește-i Tu de toată răutatea! Învață-ne pe noi toți cum să-i creștem pe copiii Tăi și să Ți-i aducem candele luminoase, curate, pe care să le umpli cu Duhul Tău cel Sfânt! Nu ne lăsa să perpetuăm asupra copiilor Tăi, ca pe un blestem, abuzurile pe care le-am trăit și care ne-au îndepărtat de Tine, de oameni, de noi înșine. Curăță inimile noastre și le pregătește să devină inimi de părinți credincioși. Iar când, inevitabil, îi vom răni pe copiii Tăi, Doamne, învață-ne cele de folos și-i întărește să nu le fim noi poticnire în calea către Tine, Părintele nostru. Învață-i să ne ierte, să ne binecuvânteze și să se roage pentru noi, căci știm puterea unei rugăciuni curate de copil.

... Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii lumii!
... Doamne, binecuvântează-ne, iartă-ne și ne miluiește și pe noi, copiii de ieri.
Vindeca inimile noastre și picură în ele înțelepciunea Duhului Tău celui Sfânt. Ajută-ne nouă să iertăm toate și să facem voia Ta.

luni, 5 mai 2014

Rugăciune de mulţumire pentru ajutorul primit de la Sfântul Efrem


Sfinte Mare Mucenice Efrem, slabă este credinţa mea, săracă îmi este inima mea, risipită îmi este mintea şi nevrednic sunt de ajutorul tău; dar mare este dragostea ta faţă de tot omul care te cheamă în ajutor. Aşa învrednicindu-mă şi eu de binefacerile tale, cu gând smerit şi cu evlavie cad înaintea ta, mă închin şi cu buze necurate îţi sărut cu recunoştinţă icoana şi îţi mulţumesc, că nu ai trecut cu vederea cererile mele, ci, după obicei, te-ai arătat grabnic ajutător.

M-ai ajutat, Sfinte Efrem, când grele încercări şi teamă m-au cuprins, iar acum sfinte primeşte mulţumirea, recunoştinţa şi dragostea mea ca a unui rob nevrednic. Aşa cum ai împlinit cererile mele, întăreşte-mă să împlinesc şi eu poruncile lui Dumnezeu. Precum nu ai şovăit a mă izbăvi de necazuri şi a tămădui trupul meu, nu şovăi a curăţi şi sufletul meu de toată întinăciunea. Luminează-mă, Sfinte Efrem, cu rugăciunile tale, să nu-mi pun nădejdea în oameni, în mintea mea sau în sănătatea trupului meu, ca să nu fiu ruşinat. Iar pentru că întinat şi robit de patimi sunt eu şi nu am îndrăznire către Dumnezeu, te rog, Sfinte al meu, ca aşa cum m-ai ajutat până acum, să-mi fii mie sprijinitor, cu rugăciunile tale către Hristos Dumnezeu, ori de câte ori furtuna încercărilor se va abate asupra sufletului meu.

Te rog, ocroteşte cu rugăciunile tale şi pe robii lui Dumnezeu (numele), pe toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pe toţi cei bolnavi, necăjiţi sau ispitiţi, pe toţi cei care au nevoie de ajutorul tău, şi pe tot poporul binecredincios. Amin.

Sursa