duminică, 29 iunie 2014

Nu-i nevoie să-mi adun bani pentru „zile negre”

Cum am gândit, aşa s-a şi întâmplat: „zilele mele negre” au venit. Dar mi-am tratat boala atât de mult, încât toţi banii i-am cheltuit, iar ajutor nu am primit.

Am găsit undeva  următoarea povestire a unui ascet de demult: „Mult m-am trudit şi am lucrat, dar bani nu am adunat; ceea ce îmi rămâne, de obicei, împart totul la săraci. Însă odată mi-a venit următorul gând: „Ce se va întâmpla când voi îmbătrâni şi mă voi îmbolnăvi? Cine mă va ajuta şi mă va adăposti atunci? Cu ce voi trăi?” M-am tot gândit aşa şi am început să pun bani de-o parte pentru „zile negre”, la început câte puţin din ostenelile mele, iar apoi tot mai mult, astfel încât am încetat cu totul să-i ajut pe ceilalţi, precum făceam înainte.

Cu timpul mi s-a adunat un stoc destul de mare pentru „zile negre”. Şi ce s-a întâmplat? Cum am gândit, aşa s-a şi întâmplat: „zilele mele negre” au venit. Mi s-a deschis o rană cumplită la picior şi nu am mai putut lucra. A trebuit să stau la pat şi să caut ajutor la doctori. Dar mi-am tratat boala atât de mult, încât toţi banii i-am cheltuit, iar ajutor nu am primit. În cele din urmă doctorii mi-au spus: „Trebuie să-ţi amputăm piciorul bolnav, căci altfel vei muri”. Nu aveam ce să fac şi am hotărât să mă lipsesc de picior, numai să rămân viu.

Între timp, în timpul unei nopţi m-am răzgândit. Mi-am amintit viaţa mea de muncă dinainte, când nu aveam nici un necaz, ci doar mă bucuram că din ostenelile mele le dădeam ajutor celor nevoiaşi, iar de mine parcă şi uitam, şi am început să-I cer lui Dumnezeu ajutor, căindu-mă pentru faptul că mi-am strâns avere şi am nădăjduit ca prin bani să mă izbăvesc de orice năpastă. Şi, iată, mi se arată îngerul lui Dumnezeu şi îmi spune: „Unde sunt, aşadar, banii pe care ţi i-ai adunat pentru „zile negre”? Eu am izbucnit în plâns. „Am greşit - i-am spus Doamne, iartă-mă, de acum nu voi mai face acest lucru!” Atunci îngerul Domnului s-a atins de piciorul meu bolnav şi dintr-o dată mi-a trecut toată durerea. De atunci am început să socotesc că este păcat să adun bani pentru „zile negre”. Pentru ce îmi trebuie bani când Domnul însuşi Se îngrijeşte de mine?”
Vă nelinişteşte situaţia exterioară [se înţelege: insuficienţa mijloacelor materiale] şi cea prezentă şi, mai ales, cea viitoare, nu atât pentru dumneavoastră, cât pentru familie. Dezvăluiţi-I Domnului durerea pe care o aveţi. Şi rugaţi-vă să orânduiască după voia Lui cea sfântă.

Familia dumneavoastră, oare, nu este a lui Dumnezeu? Şi nu are El grijă de ea aşa cum are de toţi? A vă ruga, dar, pentru aceasta nu este nici un păcat... Cine ne-a învăţat să cerem în rugăciune: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi nu se întristează când cerem şi celelalte lucruri ale vieţii, lăsându-le, totuşi, pe toate în voia Lui cea sfântă. Familia este crucea vieţii capului ei! Răbdaţi, supunându-vă Domnului, şi, făcând tot ce ţine de dumneavoastră, lăsaţi totul în voia lui Dumnezeu.
 
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Ed. Cartea Ortodoxă, pp. 174-175)

Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel - icoana comuniunii

(...)Aceasta icoana este una destul de rara, foarte greu putand fi gasita in fresca vreunei biserici ori manastiri. Adesea, aceasta a circulat in icoane portabile, atat in biserici, cat si in casele crestinilor. In cele ce urmeaza vom cauta sa intelegem ce aduce cu sine aceasta icoana si de ce trebuie sa ne ferim, in intelegerea ei. Cei doi Apostoli pot fi ușor recunoscuți. Erminiile iconografilor din Sfântul Munte Athos, vorbind despre chipurile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, dau indicații foarte concise: "Sfântul Petru, bătrân cu barba rotunda; Sfântul Pavel plesuv, cu barba cenușie." (...)
Ne vine in minte întrebarea: de ce tocmai acesti doi Sfinti Apostoli apar imbratisati, si nu altii? Apostolul Petru era cel mai batran dintre toti, lucru ce ii denota un oarecare respect din partea celor mai mici ca el, in vreme ce Pavel, ca cel mai nou Apostol, s-a dovedit ca fiind cel mai aprins de ravna pentru Hristos. Adesea, acesta din urma, spunea: "Sufar durerile nasterii pana ce Hristos va lua chip in voi." Am putea spune ca acestea ar fi motivele, insa nu este adevarat intru totul.Intre cei doi Apostoli, la un moment dat, aparuse o disputa privind propovaduirea Evangheliei lui Hristos, in cele ce priveste lumea pagana. Petru era cel ce obliga pe pagani si la anumite randuieli din ritualul iudeu, precum taierea imprejur si altele asemenea, in timp ce Pavel propovaduia o taiere imprejur a inimii, deci o primire a lui Hristos, fara toate cele ale Legii celei Vechi.
Legat de aceasta disputa, Apostolul Pavel spune: "Iar cand Petru a venit in Antiohia, pe fata i-am stat impotriva, caci era vrednic de infruntare. Caci inainte de a veni unii de la Iacov, el manca cu cei dintre neamuri; dar cand au venit ei, se ferea si se osebea, temandu-se de cei din taierea imprejur. Si, impreuna cu el, s-au fatarnicit si ceilalti iudei, incat si Barnaba a fost atras in fatarnicia lor. Dar cand am vazut ca ei nu calca drept, dupa adevarul Evangheliei, am zis lui Chefa, inaintea tuturor: Daca tu, care esti iudeu, traiesti ca paganii si nu ca iudeii, de ce silesti pe pagani sa traiasca precum iudeii? Noi suntem din fire iudei, iar nu pacatosi dintre neamuri." (Galateni 2, 11-21)
Ce intelegem din icoana in care Apostolii Petru si Pavel stau imbratisati ?
Icoana in care cei doi Sfinti Apostoli se imbratiseaza este de o deosebita frumusete. Fiecare sfant il tine pe celalat cu o mana peste umar, iar cu cealalta peste brat. Obrajii acestora sunt apropiati, lucru ce indica o foarte mare unitate in cele propovaduite, pana si in ganduri. Niciodata ucenicii sau Apostolii adevarati ai Domnului nu au stat suparati ori in contraziceri. Chiar daca pareri diferite s-au ridicat uneori, acestea s-au unit in foarte scurt timp, spre a intari puterea cuvantului si a comuniunii crestine.
Icoana indica in primul rand unitatea crestinilor in slujirea Cuvantului lui Dumnezeu. Niciodata parerile de sine, izolate de ceilalti si rupte de Biserica lui Hristos, nu vor zidi Trupul cel tainic al Domnului. Adevarul si puterea lucrarii cuvantului Evangheliei sta in comuniunea crestinilor intre ei si in Hristos. Nimic nu se face de unul singur, nimic separat. De aceea, icoana cu "Imbratisarea Sfintilor Apostoli" aduce neincetat in mintea inchinatorului ideea neaparata a unitatii si impacarii, mai ales intre aceia care au pareri diferite, ori ganduri separate.
Teodor Danalache

Fragment preluat de aici

sâmbătă, 21 iunie 2014

Frecvența în care lucrează Dumnezeu este smerenie-dragoste


Lasă ca să te îndreptăţească Dumnezeu!

- Părinte, atunci când cineva trage o concluzie greşită despre o acţiune a mea, trebuie să explic cum am acţionat?

- Dacă ai putere duhovnicească, adică smerenie, să primeşti cum că tu ai greşit şi să nu vorbeşti. Lasă ca să te îndreptăţească Dumnezeu. Dacă nu vorbeşti tu, va vorbi Dumnezeu după aceea. Vezi, Iosif, atunci când fraţii lui l-au vândut, oare a spus: „Sunt fratele lor; nu sunt rob. Tatăl meu mă iubea mai mult decât pe ceilalţi copii ai lui?”. Nu a vorbit, dar după aceea a vorbit Dumnezeu şi l-a făcut împărat. Ce crezi? Oare Dumnezeu nu poate descoperi adevărul? Şi dacă Dumnezeu descoperă adevărul pentru folosul tău, bine. Dar dacă nu-l descoperă, tot pentru folosul tău va fî.

Când te nedreptăţeşte cineva, să te gândeşti că nu te nedreptăţeşte din răutate, ci pentru că aşa a văzut el lucrurile. Apoi, dacă nu are răutate, Dumnezeu îl va vesti, va înţelege că a nedreptăţit şi se va pocăi, numai atunci când există răutate. Dumnezeu nu vesteşte, pentru că frecvența în care lucrează Dumnezeu este smerenie-dragoste.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. III, Nevoința duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 98-99)

Sursa: doxologia.ro