Postări

Se afișează postări din mai, 2015

Stareţul Efrem din Arizona

Imagine

Cum stabilim limite în relaţiile cu ceilalţi

Imagine
Şi: ce sunt alea limite | ce nu sunt | când le impunem | cum se manifestă într-o relaţie sănătoasă | cum le impunem | de ce sunt opusul indiferenţei
Vorbesc des despre “limite” fără să îmi bat capul să explic prea bine ce vreau să zic. Pentru că este un concept destul de străin de felul în care am fost eu educată şi nu prea împământenit la noi, este şi foarte prost înţeles. Chiar şi eu îi restrâng sensul de multe ori, pentru că folosesc termenul ca fiind echivalentul permisiunii de a spune “nu” din când în când, dar asta acoperă doar un colţişor din ceea ce înseamnă, de fapt, “limite”.

“Limitele” sunt ca nişte injecţii: dor foarte mult pe moment, dar ne fac foarte bine pe termen lung. Ele presupun să ne stabilim, în primul rând faţă de noi înşine, cât de departe suntem dispuşi să mergem în anumite situaţii. Apoi, ferm, şi fără ne retragem dragostea, să îi anunţăm şi pe ceilalţi şi să le punem în practică.

O explicaţie foarte bună a ceea ce reprezintă sau nu reprezintă limitele, cum le s…

"Minunea" unui fachir și Rugăciunea lui Iisus

Imagine
De Arhimandritul Nicholas Drobyazgin

Autorul acestei mărturii, ucis prin moarte martirică în timpul regimului comunist, pe atunci proaspăt instaurat în Rusia, s-a bucurat de o carieră plină de succes în calitate de ofiter în flota imperială rusă, fiind în acelasi timp un pasionat al practicilor oculte si editor al jurnalului de ocultism Rebus.

Salvat dintr-un tragic accident naval printr-o minune a Sfântului Serafim de Sarov, el a întreprins un pelerinaj la Sarov, în urma căruia a renuntat la cariera sa militară si la practicile sale oculte si a devenit monah. După ce a fost hirotonit preot, a plecat ca misionar în China, India si Tibet, slujind la capelele diferitelor ambasade, birouri consulare si legatii si ca staret al mai multor mânăstiri.

După 1914 s-a retras la Marea Lavră a Pesterilor Kievene (Pecerska), unde sfătuia îndelung pe multi tineri care îl căutau, cerându-i lămuriri despre ocultism si practicile oculte, si despre influenta lor asupra evenimentelor pe atunci în plină des…

Pentru a cunoaște voia lui Dumnezeu

Imagine
de Arhimandritul Jacob Mi s-a pus următoarea întrebare: mulţi oameni se întreabă cum pot să-şi dea seama care e voia lui Dumnezeu în viaţa lor de zi cu zi; cum să ştie dacă e voia lui Dumnezeu să se căsătorească cu o anumită persoană; cum să ştie dacă e voia lui Dumnezeu să rămână în străinătate sau să se întoarcă în ţara de origine; etc...

Mulţi oameni caută să cunoască voia lui Dumnezeu, dar foarte puţini sunt cei care sunt dispuşi să o împlinească. Astfel, în zadar apelează la Sfânta Scriptură, duhovnici şi toţi sfinţii din Rai. În zadar cer semne şi vor să li se întâmple minuni. Nu sunt în stare să asculte şi să vadă. Nu fac apel nici măcar la cel mai elementar bun simţ, sunt gata să creadă pe oricine şi orice le îndreptăţeşte dorinţele. Robi ai propriilor patimi, judecata lor e alterată, oricât ar fi ei de educaţi şi înţelepţi după standardele acestei lumi. Astfel trec de la exaltare la deprimare, merg …

De unde își iau copiii modelul căsniciei lor viitoare?

Să vedem ce consecinţe are comportamentul nostru conjugal faţă de copii.

Prima şi esenţiala consecinţă este că nu oferim copiilor un model de căsnicie. Copilul, mai târziu, când va ajunge la vârsta de a-şi face o familie, o va face nu atât conform cunoştinţelor teoretice pe care le-a acumulat, cât conform experienţelor pe care le-a trăit şi care l-au marcat interior.

Pentru că, repet, în sufletul omului întâi se înmagazinează şi se ordonează sentimentele şi doar după aceea gândurile. Trebuie să observăm şi la noi asta. Am citit cărţi despre căsătorie, despre misiunea familiei, despre teologia cuplului, dar în clipele grele alte lucruri ne ies în faţă, şi încercăm să le corelăm cu cele citite.
Şi ce ies în faţă? Ies sentimentele, trăirile, situaţiile de-a gata, pe care le-am trăit, care devin automatisme de multe ori, pe care le transpunem din viaţa noastră de familie din vremea copilăriei.


Aşadar, aceasta este greşeala noastră cu consecinţe nefaste asupra copiilor noştri: faptul că ei nu …

În creșterea băieților, încurajați spiritul de inițiativă și curajul

La orele noastre de psihologie, le dăm copiilor un mic test: le propunem să deseneze o scăriţă din zece trepte şi-i rugăm să scrie pe fiecare treaptă câte o calitate a omului. Sus –cea mai importantă, iar jos – cea mai puţin importantă, după părerea lor. Rezultatul este impresionant. Deseori, băieţii adolescenţi menţionează printre trăsăturile cele mai importante ale omului bun... hărnicia, perseverenţa, ordinea. Numai arta brodatului mai lipseşte să o pomenească! În schimb, curajul, dacă este prezent, se află pe una dintre ultimele trepte.

În plus, mamele, care cultivă ele însele în fiii lor astfel de reprezentări ale vieţii, se plâng apoi de lipsa de iniţiativă, incapacitatea de a opune rezistenţă agresorului, lipsa dorinţei de a depăşi greutăţile. De unde să apară dorinţa de a depăşi greutăţile? Ce aud ei ceas de ceas, dacă nu minut de minut, în multe familii? „Nu te duce acolo – este periculos, nu face aia – te poţi răni, nu ridica greutăţi – îţi vei strica sănătatea, nu atinge, nu…

Părinții trebuie să facă temele copiilor?

Sunt părinţi, mai ales mamele, care stau şi învaţă cu copiii, şi atunci când nu pot face lecţii împreună, copilul nu face nimic.

Adevărat. Există părinţi care mai fac o dată şcoala, alături de copii. Chiar şi gimnaziul, la liceu e mai dificil. Lăsând gluma la o parte, situaţia e destul de serioasă. Căci în realitate ce se petrece? Este cazul în care părintele stă trei, patru sau cinci ore alături de copil şi fac toate temele în comun. Spuneţi-mi când se va mai ocupa acest părinte de ceilalţi copii pe care îi are? Sau când mai are timp să comunice cu copilul, sau când va face celelalte treburi? Lucrul acesta este epuizant pentru toţi.

Nici nu vorbesc aici de alte implicaţii, ci de faptul că funcţionează ca o greutate pentru copil, ca şi cum i-am zice prin comportamentul nostru: „Te considerăm mic, considerăm că nu ai capacitatea să-ţi faci temele singur, trebuie să le facă altul în locul tău, credem că nu poţi fi independent, deşi ai ajuns la adolescenţă şi termini gimnaziul”.

Înţelege…

Poate cineva gusta bucuria lui Dumnezeu și mai apoi să se rupă de ea?

Cuvioasă Maică Siluana,
Când o persoană se dezlipește de Biserică, rănită fiind de slujitorii ei, însă spune că a gustat harul și bucuria Domnului, este oare această gustare una adevărată, sau mai degrabă părelnică? Poate cineva gusta bucuria Lui și mai apoi să se rupă de ea?
Iustina



Draga mea Iustina,
Mulțumesc pentru întrebarea care conține în ea multe alte întrebări și provocări.
Aleg să încep cu ultima întrebare: „poate cineva să guste bucuria Domnului și apoi să se rupă de ea? ”
Răspunsul meu este: Da. Da, pentru că Dumnezeu îl cercetează pe om cu harul Său, oferindu-i să-I guste bucuria și în Biserică și în
afara Bisericii. Dumnezeu „plouă” cu chemarea Sa la bucurie peste toți oamenii dar nu toți sunt dispuși să-și deschidă inima la
această chemare, fiind plini de griji și preocupări pentru altfel de „bucurii”. Dar, când cineva se află într-un moment existențial prielnic, într-un moment în care caută cu ardoare sensul vieții, Domnul poate pătrunde cu Harul Său în conștiința acestuia, fă…

Pentru că rugăciunea era foarte importantă pentru tatăl lor, în consecință a devenit importantă și pentru ei

Imagine
Fragment din conferința Despre rugăciune a părintelui arhim. Joachim Parr din New York, USAținută la Măn. Optina, Rusia, 2014

Traducere: Alina Nistor
Haideți să vă povestesc ceva care să vă învigoreze viețile de familie.
În ultimii 3 ani, acolo unde este mănăstirea noastră, în munții de lângă New York, avem un vecin minunat. El și soția lui sunt căsătoriți de 30 ani. Au 8 copii împreună. Și 6 nepoți. Unul din monahii noștri îi cunoaște pe ambii de pe vremea când erau colegi la aceeași școală. Școala era într-o altă zonă din New York, departe de mănăstire, și nici unul dintre ei nu știau că el este monah și nici părintele nu știa că ei locuiesc chiar peste drum de mănăstire. Nu-mi amintesc exact cum s-au reîntâlnit, la piață sau în altă parte. Tatăl este șofer de camion, călătorește în toată țara. Sunt catolici, nu sunt ortodocși. Dar Domnul lucreaza asupra lor ... deci rugați-vă ....
Părintele de la noi l-a invitat pe tată să vină la privegherea de sâmbătă seara. Și după ce l-a invit…