joi, 30 iulie 2015

Infidelitatea o trauma mai mare decat un dezastru natural

Gyorgy Gaspar *

Iubirea si toate celelalte bogatii oferite de o relatie de cuplu sunt precum mierea si laptele pentru sanatatea conectarii emotionale. Dar sunt momente in care aceste elemente sunt departe de a reprezenta realitatea vietii in doi. Si in acest caz ma refer la toate acele dureri si suferinte pe care le traim atunci cand persoanele iubite ne-au inselat alegand sa investeasca pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp energie, implicare si intimitatea sexuala fata de o alta persoana.

Aceasta durere este uneori atat de mare incat abia daca ne mai putem ridica in picioare pentru a ne asuma responsabilitatile zilnice. Stolul de ganduri despre cum s-a putut intampla asa ceva si flashback-urile despre ce s-a intamplat in fapt pot sa fie atat de tulburatoare incat ne destructureaza din a mai face orice altceva.

Majoritatea studiilor clinice din domeniul psihologiei de cuplu si familie arata ca experientierea unui act de infidelitate este unul dintre cele mai traumatice evenimente pe care fiinta umana le poate trai. Adesea adulterul este mai traumatizant decat dezastrele si calamitatile naturale, deoarece acestea nu se produc intentionat. Insa infidelitatea este o decizie deliberata a celui de langa noi – mai exact a acelei persoane despre care presupuneam ca ne iubeste si ingrijeste, ca ne protejeaza de restul lumii, ca ne trateaza cu respect, demnitate si onestitate.Trauma este un eveniment negativ major sau un set de evenimente care distrug asumptiile noastre de baza sau credintele fundamentale despre lume sau oameni – in acest caz partenera(ul) si relatia de cuplu. Astfel de evenimente traumatice tulbura fiecare parte a vietii noastre – ne tulbura gandurile, emotiile si comportamentele.

Adesea presupunem ca relatia noastra de cuplu este sigura si avem impresia ca aceleasi convingeri le are si persoana de langa noi, si aceste ganduri nu se pierd nici atunci cand nu suntem impreuna. Avem incredere in faptul ca partenerul(a) considera persoana noastra si relatia printre cele mai sfinte valori in viata. Ne asteptam la sinceritate – si la faptul ca nicio parte din viata persoanei iubite nu ne este ascunsa. Si nu in cele din urma, ne asteptam la un angajament din partea partenerei(ului) in ceea ce priveste comportamentele de intimitate si sexualitate si impartasirea diferitelor stari emotionale. Iar atunci cand toate aceste angajamente sunt violate, ajungem sa ne simtim cu adevarat violati.

De ce ne afecteaza atat de tare aceste aspecte? Deoarece avem incredere in persoana care a ales sa-si petreaca viata alaturi de noi. Cand partenerul(a) ne transmite un mesaj nu stam sa-i evaluam sinceritatea sau continutul de adevar. Daca partenerul (a) vine acasa mai tarziu nu ne facem griji in legatura cu ceea ce face pentru ca exista incredere si respect. Toate aceste convingeri despre fiinta draga aduc siguranta si predictibilitate in viata noastra. Iar atunci cand realitatea se dovedeste a fi diferita traim cele mai intense dezechilibre emotionale. Simtim cu lumea se prabuseste si noi nu putem face nimic pentru a opri potopul.

Efectele acestui tip de traume pot capata o varietate de manifestari, la nivel cognitiv, emotional si comportamental:

Ganduri frecvente
  1. Ne indoim de convingerile anterioare despre partener(a);
  2. Ne pierdem credinta in relatia de iubire;
  3. Avem convingerea ca fiinta iubita a vrut sa ne faca rau in mod intentionat;
  4. Apar indoielile legate de noi insine si de viitor;
  5. Frici despre eventualele infidelitati care nu au fost exprimate;
Emotii obisnuite:
  1. Ne simtim inundati de furie, depresie si anxietate;
  2. Ne simtim fraieriti, rusinati sau vinovati;
  3. Punem la indoiala atractivitatea noastra;
  4. Traim o vulnerabilitate profunda si zdrobitoare;
  5. Suntem confuzi in legatura cu ceea ce simtim si ceea ce se va intampla in viitor;
  6. Avem perioade de amorteala, in care suntem inghetati si parca nu mai simtim nimic.
Comportamente des intalnite:
  1. Actiuni dezorientate;
  2. Momente de tacere urmate de actiuni ghidate de emotiile care erup vulcanic;
  3. O monitorizare continua a comportamentelor partenerului (ei);
  4. Intentia de razbunare manifestata mai mult sau mai putin in actiune;
  5. Incercari de reasigurare.
Infidelitatea partenerului nu doar ca ne-a violat corpul emotional, dar atrage dupa sine si o serie de indoieli legate de noi, ceilalti si viitor. Acestea sunt momentele in care balanta relationala se da peste cap si traim cele mai urate momente de realitate. 

In astfel de momente mintea ne comunica mesaje de genul:
  1. Este ca si cum un tren ar fi trecut peste tot corpul meu. Nu voi mai crede in nimeni niciodata.
  2. Mi-am pierdut reperele. Sunt in ceata.
  3. Nu mi-am cunoscut partenera(ul) niciodata. Nu este persoana pe care am ales-o. Cum s-a putut intampla asa ceva.
Studiile de specialitate arata ca in astfel de momente suntem expusi la un risc crescut de depresie sau anxietate, la fel ca dupa orice situatie de pierdere. Infidelitatea implica multe pierderi pentru partenerul inselat – pierderea sigurantei si a predictibilitatii, pierderea visurilor legate de relatia de cuplu si adesea pierderea viitorului, a inocentei si a increderii. Acestea sunt insotite de pierderea a ceva special si unic: romantismul si intimitatea sexuala.

La nivel fundamental un act de infidelitate transforma corpul nostru emotional intr-un ring de box. Emotiile noastre se schimba de la un moment la altul sau suntem atat de confuzi incat nici nu stim exact ce simtim. Astfel de traume adesea sunt urmate de momente de negare sau amorteala care au functia de a ne proteja de cascada emotiilor cu valenta negativa.

Dupa toate aceste enunturi infioratoare partea buna este ca peste 70% dintre cuplurile care aleg sa-si refaca viata dupa un astfel de eveniment traumatic reusesc nu doar sa depaseasca momentul dar chiar si sa-si imbunatateasca relatia cu sprijin de specialitate.

*Gyorgy Gaspar e psiholog clinician, psihoterapeut de familie si cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, formator la diferite programe de formare complementara, presedinte si membru fondator al Asociatiei Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie.

sâmbătă, 25 iulie 2015

Recomandare carte: Parenting necondiționat, de Alfie Kohn

Parenting necondiționat, de la recompense şi pedepse la iubire şi înţelegere
Autor Alfie Kohn

Editura: MULTI MEDIA EST PUBLISHING
aprilie 2013
Pagini: 221
Preț 47 lei

„O lucrare înţesată cu vorbe de duh, ce vă va pune pe gânduri. Această carte an­trenantă va enerva, cu siguranţă, părinţii care vor să fie şefi în familie. Însă părinţii care caută metode alternative pentru a creşte copii încrezători în sine şi populari vor îmbrăţişa cu inima deschisă mesajul lui Alfie Kohn.”
Publishers Weekly  (Din descrierea cărții)

Kohn a fost descris de revista Time ca fiind ”cel mai vehement critic al educației fixate pe clase și pe rezultatele testelor. Critica sa asupra competiției și premiilor i-a ajutat pe oameni să-și formeze o gândire de educatori-atât ca părinți cât și manageri-în întreaga țară și peste hotare. (Tradus de aici )

Căutând mai multe informații despre iubirea necondiționată, am dat peste această carte. M-a impresionat, dar ce m-a determinat cel mai mult să o cumpăr a fost acest articol al unei mămici:
http://alexcreste.blogspot.ro/2013/10/ce-are-alfie-kohn-cu-supernanny.html. Vi-l recomand :)

Ramona

sâmbătă, 18 iulie 2015

vineri, 17 iulie 2015

Recomandare blog

sursa foto: www.prieteniisfantuluiefrem.ro
Vă recomand un blog pe care l-am descoperit recent. M-am bucurat de existența lui. 

Blogul se numește Se întâmpla minuni și conține mărturii despre minunile făcute de Sfântul Nicolae, Sfântul Efrem cel Nou și alți sfinți. 

marți, 14 iulie 2015

Dumnezeu va fi totdeauna cu tine dacă vrei ca El să fie cu Tine

“Dumnezeu este totdeauna cu tine” – un interviu cu vrednicul de pomenire Părinte Roman Braga  (fragment)

Hristos, mai întâi de toate, este înlăuntrul nostru. El nu e doar un tip de treabă. El e Dumnezeu, iar Dumnezeu este înăuntrul nostru: în conștiință, în inimă, în minte, nu e ceva material, în afara noastră. Pe Dumnezeu Îl găsești înăuntru, coborând înăuntrul tău. Suntem nemuritori, trupul ajunge la cimitir, dar conștiința, persoana, continuă să trăiască. Așa că atunci când te cobori înăuntrul tău, conștiința îți este nemărginită, iar această nemărginire este templul Dumnezeului celui Viu. Sfântul Apostol Pavel spune în mai multe rânduri că suntem templu al Dumnezeului celui viu, pentru că Dumnezeu locuiește în noi. Pe Dumnezeu Îl găsești dacă te cunoști pe tine însuți, dacă știi cine ești. Dacă neglijezi asta, [zicând] nu am timp să mă gândesc la mine însumi, nu-L vei afla niciodată pe Dumnezeu, pentru că El nu este material, nu-l vei găsi în vreun loc anume. Dumnezeu va fi totdeauna cu tine dacă vrei ca El să fie cu Tine. Îl vei găsi atunci când te vei regăsi pe tine însuți. Cine sunt eu? Acordă atenție cuvintelor Scripturii: Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? (1 Cor. 3, 16) Iar Hristos a spus: Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă (Ioan 15, 5-6). Cei ce cârtesc nu-L simt pe Dumnezeu și se usucă. Trebuie să rămână în Hristos, să-L accepte pe Hristos, zicând: Doamne, vino, sunt aici. Tu m-ai zidit. Deschide-mi inima, căci Tu ai zidit-o. Tu ai făcut ușa, așa că intră, te rog!

Trebuie să vorbești cu Dumnezeu oriunde ai fi. Mergând pe stradă, conducând mașina, poți zice:Doamne, ești pe scaunul din față, știu că ești, spune-mi, de ce m-ai făcut? Ai multe lucruri, un număr infinit de lucruri de discutat cu Dumnezeu, iar Dumnezeu vrea să vorbești cu El, pentru că rugăciunea nu este numai ceea ce citești din carte sau stai în genunchi, ci întreaga viață este rugăciune. Atunci când mănânci, când bei, când conduci, când disciplinezi copiii, să fii într-o stare de rugăciune. Viața este liturghie, nu numai atunci când ești la biserică, ci și în afara ei. Întreaga viață ar trebui să fie o liturghie – dacă ai simțământul existenței lui Dumnezeu. Dar trebuie cumva să dobândești acest simțământ… Cum? Totdeauna zic, mai ales tinerilor, să aibă un dialog, un dialog permanent cu Dumnezeu. Desigur, suntem ocupați: mâncăm, te pregătești de examene, lucrezi, ești ocupat, dar întotdeauna spune: Doamne, știu că ești aici, nu am uitat de Tine. Caută spre mine și nu mă lăsa. De multe ori, acest dialog permanent cu Dumnezeu devine rugăciune, pentru că rugăciunea înseamnă comunicare între om și Dumnezeu.

Rugăciunea nu este doar pentru o scurtă vreme din zi, iar apoi zici: Mi-am terminat rugăciunile și gata… Niciodată nu-ți termini rugăciunea… Definiția rugăciunii este aceasta: simțirea prezenței lui Dumnezeu întru tine. Și dacă ai acest simțământ al prezenței lui Dumnezeu, atunci ești într-o continuă rugăciune. Dacă te rogi doar atunci când te rogi, atunci nu te rogi deloc, zice un cuvânt călugăresc. Așa că, nu te ruga doar atunci când te rogi, ci roagă-te toată vremea, pentru că rugăciunea nu este Dă-mi, dă-mi… Rugăciunea este să spui Te iubesc și vreau să-mi petrec timpul alături de Tine. Întreabă-L ceva pe Dumnezeu… Și nu te teme, Dumnezeu îți va răspunde cum nici nu gândești. El îți va da gânduri bune și sugestii bune și cum să-ți rezolvi problemele. Astfel, a-L găsi pe Dumnezeu în cultura noastră, de aici [din America], înseamnă să fii mai întâi conștient că Dumnezeu există nu în afară, ci înlăuntrul tău. Iar Dumnezeu este totdeauna cu tine și poți dobândi simțământul existenței lui Dumnezeu.

Amin!