Treceți la conținutul principal

Mâncatul compulsiv

Despre relația dintre mâncare și vulnerabilitatea emoțională

Mihaela Bilic

Crizele de bulimie nu sunt un capriciu, o dovada de lacomie sau o lipsa de vointa. Nu mananci de dragul mancarii sau de plictiseala ci pentru ca suferi. Acest mancat compulsiv, aceasta pierdere de control tradeaza o vulnerabilitate emotionala majora, o mare anxietate, o nesiguranta afectiva, uneori chiar o depresie. Bulimia este mai mult decat o tulburare de comportament alimentar, este simptomul unei suferinte extreme.
Indiferent care ar fi cauza declansatoare drama in cazul mancatului bulimic consta in distrugerea stimei si increderii de sine. Pe langa suferinta initiala, mancatul necontrolat aduce dupa sine rusinea, sentimentul de vina si pierderea respectului fata de propria persoana. Criza de bulimie reuseste sa stearga, pentru un moment extrem de scurt, sentimentul de gol, tristetea, durerea. Dar ea te afunda si mai adanc in suferinta.
Solutia? Iesirea din clandestinitate, recunoasterea fata de tine si de cei din jur ca nu ai parte de afectiunea de care ai nevoie, ca exista rani care dor. A vorbi despre suferinta ta, a cere ajutorul celor din jur este singura cale spre liniste, spre alinare. Pana nu puneti in loc de mancare afectiune, iubire si grija rana nu se va cicatriza. Si pana cand nu va recunoasteti fricile, anxietatile si suferintele cei din jur nu vor sti ce va trebuie, de ce aveti nevoie.
Incetati sa va mai prefaceti ca totul e ok, numai voi stiti de cate eforturi e nevoie sa pastrati o greutate aparent normala. Bulimia nu se vede la exterior, din cauza ei nimeni nu va banui cat de flamanda e inima voastra dupa afectiune. Cereti iubire, nu de mancare are nevoie sufletul vostru!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.