Despre relația dintre mâncare și vulnerabilitatea emoțională
Mihaela Bilic
Crizele de bulimie nu sunt un capriciu, o dovada de lacomie sau o lipsa de vointa. Nu mananci de dragul mancarii sau de plictiseala ci pentru ca suferi. Acest mancat compulsiv, aceasta pierdere de control tradeaza o vulnerabilitate emotionala majora, o mare anxietate, o nesiguranta afectiva, uneori chiar o depresie. Bulimia este mai mult decat o tulburare de comportament alimentar, este simptomul unei suferinte extreme.
Indiferent care ar fi cauza declansatoare drama in cazul mancatului bulimic consta in distrugerea stimei si increderii de sine. Pe langa suferinta initiala, mancatul necontrolat aduce dupa sine rusinea, sentimentul de vina si pierderea respectului fata de propria persoana. Criza de bulimie reuseste sa stearga, pentru un moment extrem de scurt, sentimentul de gol, tristetea, durerea. Dar ea te afunda si mai adanc in suferinta.
Solutia? Iesirea din clandestinitate, recunoasterea fata de tine si de cei din jur ca nu ai parte de afectiunea de care ai nevoie, ca exista rani care dor. A vorbi despre suferinta ta, a cere ajutorul celor din jur este singura cale spre liniste, spre alinare. Pana nu puneti in loc de mancare afectiune, iubire si grija rana nu se va cicatriza. Si pana cand nu va recunoasteti fricile, anxietatile si suferintele cei din jur nu vor sti ce va trebuie, de ce aveti nevoie.
Incetati sa va mai prefaceti ca totul e ok, numai voi stiti de cate eforturi e nevoie sa pastrati o greutate aparent normala. Bulimia nu se vede la exterior, din cauza ei nimeni nu va banui cat de flamanda e inima voastra dupa afectiune. Cereti iubire, nu de mancare are nevoie sufletul vostru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu