sâmbătă, 21 iunie 2008

Nici un nume!

Un copil e o bucurie, e o viata noua, are chipul lui Dumnezeu, e rodul iubirii dintre barbat si femeie.
Un copil primeste suflet de la Dumnezeu in momentul zamisliri. Femeia da mana cu Dumnezeu la crearea lumii. Lucreaza cu Dumnezeu in creatie!
Insa sunt atatea femei care refuza acest dar, ajungand la crima. Apoi apar remuscarile, sindromul postavort, tristetea sfasietoare, cosmarul care nu inceteaza decat prin puterea vindecatoare a lui Dumnezeu.

Ce se intampla in pantecele mamei? Se petrece o minune! Acolo e un copil plin de viata! Un copil care asteapta...iubirea mamei...

Apoi sunt, EXISTA, si copii fara nume, copii cu suflet nemuritor, care nu mai ajung sa vada niciodata un rasarit de soare, o floare gingasa, chipul mamei, al tatalui...chipul lui Hristos din icoana...nu mai apuca niciodata sa implineasca planul lui Dumnezeu cu ei.
Omul intrevine...se interpune intre copil si Dumnezeu.

Nici un nume…





Noi ucidem cele mai frumoase flori...
Trimiteți un comentariu