![]() |
| Sursa |
Se afișează postările cu eticheta Dragostea de neam si tara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dragostea de neam si tara. Afișați toate postările
marți, 9 iunie 2015
luni, 1 aprilie 2013
duminică, 17 iunie 2012
Astăzi am văzut sfinţi
În drum spre biserică m-a însoţit mirosul florilor de tei. M-am mirat pentru că de atâta timp străbat acelaşi drum şi n-am simţit mireasma teilor ca în ziua de azi. E duminica Sfinţilor Români. Natura ştie mereu când e o zi de sărbătoare, chiar dacă oamenii mai uită.
În curtea bisericii la fel, mirosul florilor de tei era prezent. Nu sunt tei acolo, nu ştiu de unde venea.
Afară era soare, era cald şi adia uşor vântul. Preoţii slujeau în altarul de afară.
În mijlocul curţii stătea o familie cu trei fetiţe. Toţi, părinţi şi copii, erau atât de frumoşi! Mai apoi a venit un copilaş de vreo 3 ani care s-a pus brusc în genunchi cu mâinile împreunate pentru rugăciune. Mama venea zâmbind în spatele lui şi l-a luat de mână să-l ducă mai în faţă. Lângă lumânări era o fetiţă căreia îi prindea mama părul în codiţă, dar fetiţa era atentă la slujbă, era prezentă acolo, atât de prezentă încât, deşi era mică, îşi făcea cruce singură.
Spunea o dată la o predică, ÎPS Justinian Chira că mai există sfinţi în lumea asta, şi mulţi sunt neştiuţi de nimeni decât de Dumnezeu, că cimitirele noastre sunt pline de sfinţi. O mamă care şi-a crescut copiii în dragoste de Dumnezeu este o sfântă. Un tată care s-a jertfit muncind pentru copiii săi şi s-a rugat pentru familia sa este un sfânt.
Duminca Sfinţilor Români.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
În curtea bisericii la fel, mirosul florilor de tei era prezent. Nu sunt tei acolo, nu ştiu de unde venea.
Afară era soare, era cald şi adia uşor vântul. Preoţii slujeau în altarul de afară.
În mijlocul curţii stătea o familie cu trei fetiţe. Toţi, părinţi şi copii, erau atât de frumoşi! Mai apoi a venit un copilaş de vreo 3 ani care s-a pus brusc în genunchi cu mâinile împreunate pentru rugăciune. Mama venea zâmbind în spatele lui şi l-a luat de mână să-l ducă mai în faţă. Lângă lumânări era o fetiţă căreia îi prindea mama părul în codiţă, dar fetiţa era atentă la slujbă, era prezentă acolo, atât de prezentă încât, deşi era mică, îşi făcea cruce singură.
Spunea o dată la o predică, ÎPS Justinian Chira că mai există sfinţi în lumea asta, şi mulţi sunt neştiuţi de nimeni decât de Dumnezeu, că cimitirele noastre sunt pline de sfinţi. O mamă care şi-a crescut copiii în dragoste de Dumnezeu este o sfântă. Un tată care s-a jertfit muncind pentru copiii săi şi s-a rugat pentru familia sa este un sfânt.
Duminca Sfinţilor Români.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
vineri, 18 iunie 2010
Rugăciunea lui Iisus
Ierodiacon Serafim Pantea
Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. Asta a fost evanghelia care s-a citit azi la biserică. Ioan, capitolul 17.
"Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt."
Definește foarte clar cine sunt cei credincioși. Cei care au primit cuvintele Mântuitorului și au cunoscut că Hristos este fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat. Și de asemenea spune foarte clar pentru cine se roagă și de ce. Se roagă pentru unitatea credinței "păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi" și doar pentru cei credincioși, nu și pentru "lume". Cum se poate ca Cel care nu și-a întors fața de la samariteancă să spună acum "nu pentru lume"?
Este diferență mare între cele două lucruri și lucrări. "Unitatea" se face doar în Biserică și are legătură cu comuniunea sau cuminecarea și fiind ceva propriu Bisericii, nu se poate da și celor din afară. Întrajutorarea oamenilor se face întotdeauna indiferent de naționalitate, sex, religie, convingeri politice și sociale, culoarea ochilor și a pielii sau sistemul de operare folosit pe calculatorul personal.
Muți spun "nu e de-al nostru, lasă-l să crape". Alții spun "hai să-l ajutăm că și el e lume". Omenia se vede în cea de-a doua atitudine. Și eu spun că omenia ar trebui să treacă peste "educație". Dacă un sistem, oricare ar fi el, te învață să faci rău celui de lângă tine, atunci acel sistem este rău și acea învățătură ar trebui ignorată. Cei care au trecut de 30 probabil își amintesc de fraze de genul "să-i distrugem pe toți dușmanii partidului" iar cei mai noi probabil că au pe cine să întrebe ca să vadă și cum s-au pus în aplicare asemenea doctrine.
A face diferența între piele și cămașă și între cămașa de pe tine și cea de pe gard e un lucru normal. Fiecare se iubește pe sine însuși, apoi familia și apoi pe cei din același loc, sat, oraș cu el. Ceea ce nu este normal este să-l urăști pe un om și mai ales să-l urăști pentru că nu vorbește ca tine sau nu gândește ca tine sau nu face parte din aceeași grupare. Este normal să-ți hrănești întâi familia dar dacă poți să primești la masă un trecător și n-o faci pentru că e negru sau e ungur, înseamnă că nici tu nu mai ești român.
Românii au tradiția de a întâmpina cu pâine și cu sare arătând cât de adânc s-a cioplit în ființa lor învățătura creștinească. Nu poți fi român fără să fii creștin. Da, nu este corect politic dar este adevărat. Român nu se referă la naționalitate ci la un fel anume de a fi, de a simți, de a te comporta. Am auzit uneori spunându-se "mi-e silă de România, mi-e rușine că sunt român". Eu sunt mândru că sunt român și încerc, pe cât îmi stă în putere, să-i fac și pe alții mândri de asta. A schimba răul în bine cred eu că este cel mai important lucru pe care-l putem face. Mult mai important și cu efecte mai pronunțate decât să bagi capul în nisip și să spui că nu mai există.
Nu toți oamenii cred la fel, nu toți văd la fel, nu toți gândesc la fel și nu toți înțeleg același lucru în același fel. Avem lucruri care sunt doar pentru cei de aproape și pe care nu avem voie să le dăm în afară pentru că de fapt nu sunt ale noastre, le primim în dar și darul este doar pentru cei pentru care a fost dat. Avem de asemenea lucruri pe care suntem chemați să le împărțim și să le împărtășim cu toată lumea, prieteni și dușmani, de aproape și de departe. Iar dragostea între oameni este unul dintre aceste lucruri care nu cere nimic pentru a fi dăruit. Nu cere nimic decât multă durere pentru cel iubit. Și, din fericire, durere... avem din belșug.
Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. Asta a fost evanghelia care s-a citit azi la biserică. Ioan, capitolul 17.
"Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt."
Definește foarte clar cine sunt cei credincioși. Cei care au primit cuvintele Mântuitorului și au cunoscut că Hristos este fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat. Și de asemenea spune foarte clar pentru cine se roagă și de ce. Se roagă pentru unitatea credinței "păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi" și doar pentru cei credincioși, nu și pentru "lume". Cum se poate ca Cel care nu și-a întors fața de la samariteancă să spună acum "nu pentru lume"?
Este diferență mare între cele două lucruri și lucrări. "Unitatea" se face doar în Biserică și are legătură cu comuniunea sau cuminecarea și fiind ceva propriu Bisericii, nu se poate da și celor din afară. Întrajutorarea oamenilor se face întotdeauna indiferent de naționalitate, sex, religie, convingeri politice și sociale, culoarea ochilor și a pielii sau sistemul de operare folosit pe calculatorul personal.
Muți spun "nu e de-al nostru, lasă-l să crape". Alții spun "hai să-l ajutăm că și el e lume". Omenia se vede în cea de-a doua atitudine. Și eu spun că omenia ar trebui să treacă peste "educație". Dacă un sistem, oricare ar fi el, te învață să faci rău celui de lângă tine, atunci acel sistem este rău și acea învățătură ar trebui ignorată. Cei care au trecut de 30 probabil își amintesc de fraze de genul "să-i distrugem pe toți dușmanii partidului" iar cei mai noi probabil că au pe cine să întrebe ca să vadă și cum s-au pus în aplicare asemenea doctrine.
A face diferența între piele și cămașă și între cămașa de pe tine și cea de pe gard e un lucru normal. Fiecare se iubește pe sine însuși, apoi familia și apoi pe cei din același loc, sat, oraș cu el. Ceea ce nu este normal este să-l urăști pe un om și mai ales să-l urăști pentru că nu vorbește ca tine sau nu gândește ca tine sau nu face parte din aceeași grupare. Este normal să-ți hrănești întâi familia dar dacă poți să primești la masă un trecător și n-o faci pentru că e negru sau e ungur, înseamnă că nici tu nu mai ești român.
Românii au tradiția de a întâmpina cu pâine și cu sare arătând cât de adânc s-a cioplit în ființa lor învățătura creștinească. Nu poți fi român fără să fii creștin. Da, nu este corect politic dar este adevărat. Român nu se referă la naționalitate ci la un fel anume de a fi, de a simți, de a te comporta. Am auzit uneori spunându-se "mi-e silă de România, mi-e rușine că sunt român". Eu sunt mândru că sunt român și încerc, pe cât îmi stă în putere, să-i fac și pe alții mândri de asta. A schimba răul în bine cred eu că este cel mai important lucru pe care-l putem face. Mult mai important și cu efecte mai pronunțate decât să bagi capul în nisip și să spui că nu mai există.
Nu toți oamenii cred la fel, nu toți văd la fel, nu toți gândesc la fel și nu toți înțeleg același lucru în același fel. Avem lucruri care sunt doar pentru cei de aproape și pe care nu avem voie să le dăm în afară pentru că de fapt nu sunt ale noastre, le primim în dar și darul este doar pentru cei pentru care a fost dat. Avem de asemenea lucruri pe care suntem chemați să le împărțim și să le împărtășim cu toată lumea, prieteni și dușmani, de aproape și de departe. Iar dragostea între oameni este unul dintre aceste lucruri care nu cere nimic pentru a fi dăruit. Nu cere nimic decât multă durere pentru cel iubit. Și, din fericire, durere... avem din belșug.
miercuri, 15 octombrie 2008
sâmbătă, 9 august 2008
Tudor Gheorghe, un roman iubitor de neam si tara
Bate vantul, bate dinspre tara...
Colind celui fara de tara "Iarna Simfonica"
Acolo este tara mea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
"Cum vom trăi în viața de dincolo?" - Câteva gânduri despre unitatea Creației Starețul Trifon În Biserica Ortodoxă nu e...
-
Rugăciunile începătoare: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! Împăr...
-
“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realit...
