sâmbătă, 26 iulie 2008

Tabara crestina (4) "Drumetia"

Urcuşul spre munte (esenţa drumeţiei ) se aseamănă cu urcuşul duhovnicesc. Urcând, îţi testezi chiar limitele (însă acum pot spune ca, în sfârşit, am ajuns şi eu pe un vârf de munte, un loc în care nici măcar n-am îndrăznit vreodată să visez ca voi ajunge). Spuneam că e asemenea unui urcuş duhovnicesc pentru că singur nu poţi urca pe munte, aşa cum singur nu te poţi mântui, urcuşul pe munte e plin de greutăţi, cere efort fizic şi intelectual, în momentul in care simţi că ţi-e greu, că nu mai poţi înainta, ceri ajutorul celor din jur, te rogi lui Dumnezeu să te ajute să înaintezi, aşa şi in viaţă, fiecare om are parte de suferinţe, de greutăţi, şi singur nu le poate duce, astfel, cere ajutorul celor din jur si se roagă lui Dumnezeu. Pe munte nu poţi fi egoist. Nu poţi ajunge singur în vârful muntelui, drumul fiind dificil, pe de o parte, si pe de alta parte, nu ai nici o bucurie dacă nu aduci şi pe altcineva cu tine, să vă bucuraţi împreună de frumuseţile dăruite de Dumnezeu.










Am avut si marea bucurie de a gusta din zmerura dulce si fragutele de pe munte :)










Dupa un urcus eroic :) , am ajuns si in varful muntelui.






Când ajungi în vârf, nu te mai gândeşti la greutatea drumului, ci la bucuria de a te afla acolo, la bucuria si fericirea de a fi in vârful muntelui si de a admira măreţia creaţiei lui Dumnezeu. Însă, până ajungi în vârf e nevoie de multă, multă rugăciune, de fapte bune şi de credinţă. Şi să nu uităm ca acolo, nu ajungi singur, mai duci pe cineva cu tine, sau te ajută pe tine cineva ca să ajungi în vârful muntelui.
Drumeţia te ajută să te cunoşti pe tine însuti, de altfel, tot ceea ce se petrece în tabăra creştina te ajuta să te cunoşti mai bine pe tine însuti.

Fotografiile sunt realizate in perioada 16-24 iulie 2008.
Trimiteți un comentariu