Treceți la conținutul principal

Sfantul Ierarh Nectarie

Viaţa sfântului Nectarie din Eghina, episcop de Pentapolis (după Sinaxarul Parintelui Macarie de la Mănăstirea Simonos-Petras, Muntele Athos)

Sfântul Nostru Parinte Nectarie s-a născut la 1 octombrie 1846, în Selibria (Tracia), din părinţi săraci dar credincioşi pioşi : Dimos şi Maria Kefala. Primind la Sfântul Botez numele de Anastasie, el dovedi încă din copilărie o mare milă şi o înclinare profundă pentru studiu. Cum mama sa îl învăţă Psalmul al 50 lea, lui ii plăcea să repete versetul : "Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale" (Psalmii 50 :15). Primind în ţara sa primele noţiuni de învăţătură, fu trimis de către părinţii săi la Constantinopol pentru a-şi continua educaţia, lucrând în acelaşi timp ca angajat într-un magazin.
Tânărul băiat ramase atunci insensibil tulburărilor vieţii mondene, preocupându-se zi şi noapte doar de clădirea înlăuntrul său a omului interior după chipul lui Hristos, prin rugăciune şi meditaţie asupra scrierilor Sfinţilor Părinţi. La vârsta de 20 de ani părăsi Constantinopolul pentru a deveni învăţător in insula Chios. Acolo încuraja cu multa sârguinţa pe tineri şi pe săteni întru milostenie şi virtute, nu numai prin cuvintele sale ci mai ales prin exemplul însuşi al vieţii sale de privaţiune şi rugăciune.
Dorindu-şi de mult să îmbrăţişeze o viaţă asemeni Îngerilor, deveni călugăr sub numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în renumita mănăstire din Nea-Moni. Căutând doar lucrurile de Sus, model de blândeţe şi supunere, se făcu îndrăgit de toţi fraţii din comunitate şi deveni Diacon un an mai târziu. Prin generozitatea unui locuitor pios din insula, apoi prin protecţia Patriarhului Alexandriei, Sofronie, el putu să îşi continue studiile la Atena şi să obţină diploma Facultăţii de Teologie. În 1885 ajunse la Alexandria unde la puţină vreme fu hirotonit preot, apoi deveni Mitropolit al Pentapolisului (fosta dioceză corespunzând Libiei superioare). Predicator şi secretar patriarhal, el fu trimis la Cairo, ca reprezentant al Patriarhului, in biserica Sf. Nicolae. În ciuda acestor onoruri, Nectarie nu pierdea nimic din smerenia sa şi ştia să comunice turmei sale spirituale sârguinţa pentru virtuţile Evangheliei. Dragostea şi admiraţia pe care i-o purta poporul se întoarseră însă împotriva lui. Împinşi de diavol, unii membri ai Patriarhiei, invidioşi pe succesele sale, îl calomniară, spunând ca ar căuta să îşi atragă favorurile poporului in scopul de a pune mâna pe tronul patriarhal al Alexandriei. Cum Sfântul nu încerca să se justifice, ci îşi punea încrederea in promisiunea lui Hristos care spune : " Fericiţi veţi fi când va vor ocărî şi va vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind, din pricina mea" (Matei 5:11); el fu alungat din scaunul său şi se îmbarcă pentru Atena unde se trezi singur, neştiut, dispreţuit şi lipsit chiar de pâinea cea de toate zilele, căci nu ştia să păstreze nimic pentru sine şi îşi împărţea săracilor puţina sa avuţie. Abandonând proiectul iniţial de a se retrage în Muntele Athos, blândul şi umilul urmaş al Domnului nostru Isus Hristos, preferă - în favoarea mântuirii aproapelui său - să sacrifice dragostea sa de a se retrage în singurătate. Rămase câţiva ani ca predicator (1891 - 1894), apoi fu numit director al şcolii ecleziastice Rizarios, destinată pregătirii viitorilor Preoţi. Profunda sa cunoaştere a Scripturilor, a Sfinţilor Părinţi şi chiar a ştiinţelor profane, precum şi autoritatea sa plina de blândeţe orientată către oameni aveau să îi permită să insufle în scurt timp acestei instituţii o înalta calitate intelectuală şi morală. Sfântul Ierarh prelua asupra lui conducerea şi lecţiile Pastoralei, dar nu înceta totuşi să îşi trăiască programul de ascet, de meditaţie şi de rugăciune a unui călugăr, adăugând la acestea înaltele funcţii de predicare şi de oficiere regulată a Sfintelor Taine, în sânul şcolii dar şi în regiunea din jurul Atenei.

Nectarie păstra însă în adâncul inimii sale o dragoste arzătoare pentru liniştea şi pacea vieţii din mănăstiri, de aceea profita de dorinţa exprimată de câteva din fiicele sale spirituale pentru a se retrage din tulburările vieţii mondene şi să pună bazele unei mănăstiri feminine în insula Eghina (între 1904 şi 1907).In ciuda nenumăratelor griji şi dificultăţi, Sfântul veghea la instaurarea unui mod de viaţă cenobitică scrupulos fidelă spiritului Sfinţilor Părinţi. Îşi consuma fără măsură forţa trupului şi cea morală pentru instalarea clădirilor, pentru oficierea Slujbelor şi pentru conducerea spirituală a fiecăreia din ucenicele sale. Putea fi văzut adesea lucrând grădina, îmbrăcat cu o sutana ca vai de ea, sau când dispărea ore întregi, era uşor de ghicit ca se închisese în chilia sa pentru a-şi înălţa mintea spre Dumnezeu, fixând-o în inima sa pentru a gusta astfel dulceaţa Sfântului Nume al lui Hristos. Deşi fugea de orice contact cu lumea şi îşi limita cu stricteţe vizitele la mănăstire, renumele virtuţilor sale şi a harurilor pe care i le dăduse Dumnezeu se răspândiră în întreg ţinutul, iar credincioşii veneau la el, atraşi ca un metal de magnet. Vindeca pe numeroşi laici şi călugăriţe de bolile de care sufereau, făcu să vina ploaia peste insula care suferea de secetă. El uşura, mângâia, încuraja... Era totul pentru toţi, putând să facă totul întru Hristos care sălăşluia în el prin Harul Duhului Sfânt. Era un apropiat al Sfinţilor şi al Maicii Domnului iar aceştia i se arătau adesea în timpul Sfintei Liturghii sau în chilia sa.
În ciuda dificultăţilor care au urmat primului război mondial, el interzise cu stricteţe călugăriţelor sale să facă provizii de hrană şi ordonă să fie împărţit săracilor surplusul lor, încredinţându-se de pe o zi pe alta milei lui Dumnezeu. In afară acestor sarcini, Nectarie găsea timp să redacteze un mare număr de lucrări de teologie, de morală, de istorie a Bisericii pentru confirmarea Bisericii din Grecia în Sfânta Tradiţie a Părinţilor, adesea ignorată în vremea aceea din cauza influenţelor apusene. Trăind deci ca un Înger în trup şi făcând să strălucească în jurul său razele luminii necreate a harului, preafericitul mai avu de suferit calomnii şi acuzaţii nedrepte asupra mănăstirii sale, din partea membrilor ierarhiei. Suporta aceste încercări cu răbdarea lui Hristos : fără un murmur şi fără revoltă. Atunci fu atins de o dureroasă boala timp de peste un an şi jumătate. El îi mulţumea lui Dumnezeu că îl încerca astfel şi se străduia să ţină în secret durerea până cu puţină vreme înaintea morţii sale. După un ultim pelerinaj la o icoana a Maicii Domnului, situată nu departe de mănăstire, el anunţă ucenicilor săi plecarea sa la cer şi fu transferat într-un spital din Atena, unde după 50 de zile de suferinţe, pe care le suporta cu o răbdare care îi stupefia pe toţi cei din jurul său, îşi dădu sufletul în pace lui Dumnezeu (pe 8 noiembrie 1920). Credincioşii din Eghina, ucenicii săi şi toţi Creştinii care îl cunoscuseră plânseră pierderea blândului şi compătimitorului ucenic al lui Hristos, care toată viaţa suportase calomnia, persecutările şi nedreptele acuzaţii, luând ca model Dumnezeiasca Pătimire a Stăpânului său. Dar Dumnezeu îi dădu slava în schimb şi, imediat după odihna sa, Minunile au început să apară şi continuă în fiecare zi şi acum pentru cei care se apropie cu încredere de Moaştele sale sau care se încred puternicei sale mijlociri.

Trupul Sfântului rămase ca prin minune neatins de vreme timp de 20 de ani, degajând o mireasmă cerească şi delicată. În 1953, când fu în sfârşit dispersat după legile naturii, se procedă la mutarea Moaştelor (3 septembrie) sale şi se constată atunci ca acelaşi parfum se degaja cu putere. De atunci nu a încetat să îşi bucure credincioşii care se apropiau de aceste preţioase rămăşite, dându-le încredinţarea ca Sfântul Nectarie a găsit calea către Dumnezeu, în casa Sfinţilor. Cultul său a fost recunoscut oficial în 1961 iar povestea minunilor sale nu încetează să fie scrisă în fiecare zi. Mormântul său, la Eghina, se numără printre pelerinajele cu cea mai multă lume în Grecia.

Minuni ale Sfantului Ierarh Nectaire
Binecuvântarea Sfântului Nectarie
Sfantul Nectarie vindecă o sora de manastire muribunda
Sfântul Nicolae şi Sfântul Nectarie din Eghina
„Părăsiţi păcatul şi veţi avea bucurie, părăsiţi păcatul şi veţi avea sănătate.”
Sfântul Nectarie – ierarhul făcător de minuni
Fotografii: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Nektarios_of_Aegina/index.shtml

Comentarii

presbiterav a spus…
Mare este mila TA asupra noastra! Avem toata nadejdea la Sf.Nectarie care a vindecat cele mai grele boli si a alungat cele mai mari suferinte! Ajuta-ne Doamne si pe noi pacatosii si asculta-ne rugaciunile!
Ramona a spus…
Doamne, ajuta!
Clauda a spus…
Si eu am fost ajutata de Sfantul Necatarie.
Dupa doua sarcini pierdute, si clipe groaznice, Domnul m-a ajutat si acum sunt iar insarcinata.
M-am rugat atat de mult la Dumnezeu, la Sfantul Nectarie, la Maica Domnului, la Iisus Hristos, la Sfanta Paraschiva si la toti sfintii pe care-i stiu sa ma ajute sa raman insarcinata . Rugaciunile mi-au fost ascultate si acum sunt iar insarcinata.
Sunt sigura ca Domnul Dumnezeu ma va ajuta si voi naste un copil sanatos.
Laudat fie Domnul intru Sfintii Sai.
Doamne ajuta-ne si nu ne uita.
Ramona a spus…
Minunat lucreaza Dumnezeu prin Sfintii Sai.
Ma bucur mult pentru dumneavoastra.
Va doresc multa sanatate si bucurie.
Dumnezeu sa va binecuvinteze.
ioana a spus…
Si eu am fost ajutata de Sfantul Nectarie.Ma numesc Mihailescu Ionela si l.am cunoscut intamplator pe Sfantul Nectarie citind un articol scris de o persoana care vroia sa ii multumeasca Sfantului pentru ajutorul pe care il daduse.Am cautat apoi si am citit Viata si minunile acestuia si am inceput sa ma rog Sfantului.Nu au trecut multe zile si Sfantul Nectarie mi.a ascultat ruga intorcand o persoana draga care disparuse fara urma.In acelasi timp am sustinut mai multe examene la care desi nu invatasem mare lucru am luat note foarte bune.Ii multumesc Sfantului pentru ajutorul dat mie pacatoasei!Sfantul Nectarie ne ajuta pe toti cei care il rugam cu credinta si lacrimi.Doamne ajuta
Anonim a spus…
Sfintii lucreaza cerul si tamaduiesc sufletelor celor care nu au liniste .Ei sunt acolo unde nu mai exista timp,acolo unde iubirea poarta in esenta ei eternitatea.Nu exista durere fara sa fie simtita,nu exista lacrima care sa nu se prefaca intr-un ocean.
Sf Nectarie simte gandul rastignit ,simte zbaterea suferintei si jertfa trupuilui.E deasupra tuturor,si in inimile noastre.Cred in Biserica neamului asta, in infinita milostivire a divinului.
Despre sf Nectarie am sa va povestesc o intamplare adevarata extrem de trista care s-a petrecut in familia mea recent.




Tatal meu se simtea rau de ceva timp.Nu mai manca,era palid avea buzele vinete.Nu mai avea putere.In doar cateva zile a slabit mult.Era un om vlaguit.De vorbit,vorbea foarte putin.
Ma teameam pentru viata lui.Sunt un om cu mare credinta in Dumnezeu.
In urma cu o saptamana isi pierduse fratele ,in mod cu totul inexplicabil.
La spital ,analizele i-au iesit prost.Avea hemoglobina 5.Ma rugam tot timpul.Ma rugam noaptea,dimineata,seara.Fara incetare.Pana la epuizare.Stiam ca sfintii imi aud fiecare gand,ca imi simt sufletul consternat.Tatal meu e un ateu convins.Nu crede in interventia divinului in viata omului.L-am rugat pe Dumnezeu de fiecare data sa nu ii asculte parerile despre ingeri si minuni .
Vroiam sa il salvez prin rugaciune.Am citit acatistul sf Nectarie in fiecAre zi,iar noaptea cand ma culcam ceream tamaduirea de la el si de la Maica Domnului.
Zi de zi ,clipa de clipa.
In numai cateva zile analizele au iesit favorabile.Hemoglobina ii crescuse ,apropiindu-se de valoarea normala.
In doar patru zile,tata a inceput sa capete culoare in obraji,sa mearga sa manance.
Imi povestea ca acasa cand se aseza in pat ,totul se clatina ingrozitor.In doar cateva zile,si-a revenit la normal,a facut analizele si au iesit favorabile.Sfantul si toata dumnezeirea lucrase.Lucrase cu suflet.

Ma gandesc cat de neputinciosi suntem.Ma gandesc ca tot ceea ce avem poate pieri intr-o clipa.
Va spun cu tarie in cuget sa va lasati inima in mainile lui Dumnezeu.Va spun ca am trecut prin nenumarate experiente care mi-au confirmat ca nimc nu se poate infaptui fara vointa cerului.
Cei care nu cred in Dumnezeu sunt fara speranta.Cei care nu il simt pe Dumnezeu in fiinta lor,traiesc in intuneric.

Iubirea e tot ce conteaza.Iubirea este ceea ce ar trebui sa fim noi pe acest pamant.Lacrima si iertare.


Va multumesc.Iti multumesc tie,Sf Nectarie si tie Maica Domnului ,pentru ca niciodata nu ai cerut nimic in schimbul tuturor minunilor tale

Va multumesc si va iubesc

Monica
Ramona a spus…
Doamne ajuta, Monica!
Ma bucur si eu alaturi de tine.
Manu Ela a spus…
Si pe mine m-a ajutat Sfantul Nectarie! De la un timp incoace (dupa ce au avut loc niste evenimente care m-au dat peste cap) mi-am format o gandire negativa. Bineinteles, aceasta gandire era insotita de frica excesiva, daca era sa se intample un eveniment, gandeam despre el tot ce era mai rau, nu aveam deci niciun pic de optimism. La orice semn, aveam banuiei absurde ca se va intampla ceva rau. Aceasta gandire insotita de frica a ajuns sa ma secatuiasca atat psihic (probleme cu nervii, instabilitate psihica), cat si fizic (slabeam destul de repede). Acest lucru a durat cam de la inceputul anului pana acum cateva zile, cand am citit Acatistul Sfantului Nectarie (mentionez ca stiam de existenta sfantului, dar pana sa citesc o carte cu minunile acestuia, nu am stiut cat de multe implicatii poate avea in viata cuiva). Credeam ca nu mai scap de aceasta problema, dar dupa ce am citit acest acatist, punandu-mi toata nadejdea in Sfantul Nectarie, aceast mod de gandire a disparut parca din senin. M-am gasit ca fiind calma si fara sa ma mai despic firul in patru la orice eveniment, storcand tot ce este mai rau din el.

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

Paraclisul Maicii Domnului

Rugăciunile începătoare:În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătaţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ…

Zece sfaturi despre cum să rămâi femeie între bărbaţi

I. O femeie care nu iubeşte este cel mai vulnerabil loc din Univers. O femeie care iubeşte poate schimba Universul.

Nu te grăbi sa acţionezi în vremea dez-îndrăgostirii tale, pentru că toate alegerile tale vor fi oarbe şi îţi vor atrage răni greu de vindecat.

Bărbaţii văd femeia rănită de o despărţire, aşa cum vulturii văd animalul bolnav şi îl atacă. Teme-te să fii o jertfă pentru devoratorii de carne, pentru că eşti lăsată să desparţi pe fiu de tată şi pe tată de fiu, să alegi ce este slab de ce este puternic, ce este bun de ce este rău pentru a pune ordine în lume. Nu uita că cel mai puternic bărbat poate fi îmblînzit doar de o femeie - fii tu cea care o va face.

Femeia are şansa de a alege o singură dată; dacă o ratează, obiectul alegerii devine ea.

Fii atentă să nu ajungi un lucru de umplut golul - pentru aceasta fii tu partea cea plină.

II. Dacă eşti o pasăre - păzeşte-ţi aripile, dacă eşti o căprioară - păzeşte-ţi picioarele.

Ceea ce crezi că ai mai bun în tine este slăbiciunea ta ş…