Cândva, un tânăr din A.S.C.O.R. era foarte complexat: I se părea că e urât. Apoi şi-a lăsat barbă şi i s-a părut că era mai frumos. Înainte se lupta să “compenseze” cu ceva acest aspect: cum să fie el mereu primul: cel mai deştept, cel mai grozav. Zicea că până si pe stradă mergea mereu repede şi urmărea să fie înaintea celorlalţi. Atunci am vorbit cu el, ne-am rugat împreună şi am zis aşa: “Eu te vad frumos şi nu sunt oarbă”. “Da, dar ceilalţi toţi îmi spun că sunt urât, si mama si tata, si fetele si eu mă uit in oglindă si mă văd urât! Eu cred că dumneavoastră nu vedeţi bine!”. I-am zis: “Hai să pornim de la ideea că ei nu vad bine si tu nu vezi bine, iar eu văd bine. Zi aşa: Doamne, Iisuse Hristoase, daca Tu m-ai făcut aşa, Tu Te-ai gândit la ceva si ştii cum sunt. Si tu îmi fagaduiesti mie, aşa cum sunt, Bucuria Ta. Înseamnă ca se poate, ca bucuria nu depinde de forma nasului meu…! Si eu ce vreau de fapt? Sa fiu frumos sau sa fiu bucuros? Si vei afla ca soluţia nu este nu ştiu ce operaţie estetica, ci Duhul Sfânt, care atunci când va străluci printr-un nas borcănat o sa-l facă de toata frumuseţea! Pentru ca urâţenia este sufleteasca. Invidia ca nu-s frumos ca ceilalţi mă face şi mai urât.” Atunci, el a invatat sa se accepte aşa cum este, L-a chemat pe Mântuitorul să-l facă să-şi vadă frumuseţea care era numai a lui. După o vreme vine plin de bucurie la mine şi-mi spune: “Ai avut dreptate. Cred ca-s frumos. Cea mai frumoasa fata de la A.S.E. mă place. Si aceasta fata, soţia lui de acum si mama celor doi copilaşi ai lor, a zis: “Bărbatul meu e cel mai frumos”. Eu chiar am întrebat-o: “Tu chiar crezi? Nu vezi ca-i cam urâţel?” Zice: “Nu e! Aşa mi l-a făcut Dumnezeu ca să nu mi-l fure alte fete! E frumos cu adevărat!”.
Frumuseţea nu tine de circumstanţe exterioare. Timiditatea si complexele ne vin din neacceptarea de sine, din faptul ca vrem sa fim după tipare exterioare. Noi suntem un vas in care Dumnezeu vrea sa pună sfinţenia Lui. Sfinţenia lui Dumnezeu încape in aceste vase de lut. Cheamă-l pe Dumnezeu, lucrează poruncile, umple-te de har si vei fi desavarsit! Cere-i lui Dumnezeu sa-ti vindece complexele si, mai ales, roagă-te si lasă-te de tot ce-ai făcut rău ca sa-ti compensezi complexele. Când suntem nefericiţi, nu vrem sa suferim. Când suntem uraţi nu vrem sa suferim si ne apucam sa facem rost de “compensaţii” care devin tot atâtea dependente: reverii de tipul telenovelelor, plăceri ilicite pe întuneric, prăjituri, alcool, tigari…Lepădaţi acestea! Spovediţi-va, vindecaţi-va, si Domnul ne da bucuria pe care n-o i-a nimeni de la noi si sfinţenia pe care numai El poate sa ne-o dea. Invata aceasta mare taina: nu te uita in oglinda ca sa vezi daca eşti frumos sau nu, ci in icoana Mântuitorul. Chipul tău este Mântuitorul biruitor, înviat. Oglindeşte-te acolo pana când se va imprima mai adânc Chipul tău in tine si pana când vei semăna cu El. Vin zile in care oamenii care au stat mult in fata icoanei Mântuitorului ajung sa spună celor din fata lor: “Atunci când vii tu, parca a intrat Hristos”, când vine părintele cutare parca a venit Dumnezeu. Chiar a venit! Pentru ca Părintele cutare in rugăciunile lui a lucrat la împlinirea icoanei lui Hristos care e vie in el. Când, ca fata, ca femeie stai mult in fata icoanei Maicii Domnului, nu mult ca timp, sa-i spui: “Maica Domnului, vreau sa fiu si eu ca tine!” Uitat-va la icoanele Maicii Domnului: multe, la prima vedere par urate dar după ce te rogi in fata lor, le vezi frumuseţea, care e frumuseţea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu dăruita celui care si-a curăţit privirea pentru a vedea. Frumuseţea e ascunsa, nu-i comerciala. Aceasta frumuseţe e frumuseţea cu care intram in rai; pe aceea sa o căutam. Deci, daca nu eşti frumos ca in reclama aceea, bucura-te ca frumuseţea ta e o frumuseţe care duce la rai nu la o vânzare de produse care ne dau plăcere.
*
Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul bucuriei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu