Treceți la conținutul principal

Curajul (2)

Care este efectul principal al fricii ? Îndepărtarea de Hristos. Relatarea de la Luca 8,37 e pe deplin edificatoare: după ce scoate duhurile din omul demonizat iar porcii se arunca în lac, mulţimea din ţinutul Gherghesenilor “ e cuprinsă de frică mare”. Urmează consecinţa: “ L-au rugat pe El toată mulţimea să plece de la ei”. (Matei 8,34 si Marcu 5,17 zic: L-au rugat să treacă-sau: să se duca-din hotarele lor). Legătura de cauzalitate e limpede: îi cer să plece pentru că le este frică. Frica aşadar aduce cu sine ruperea de Hristos.
Dacă “nu vă tulburaţi” e echivalentul lui “nu vă înfricoşaţi”, la fel si „nu va îngrijoraţi”, căci îngrijorarea este tot o formă a fricii. Probabil ca Marta a fost certată si din pricina aceasta, Domnul ştiind ca îngrijorarea zămisleşte simţăminte si stări ale mintii străine învăţăturii Lui.
La faptele Apostolilor apar mereu aceleaşi poveţe: îndrăzneşte, îndrăzneşte Pavele, iar el (ei) îndrăznind...
De asemenea, în mai toate epistolele Sfântului Pavel: “De aceea nu ne pierdem curajul” (II Corinteni 4, 16); “Îndrăznind deci totdeauna” (II Corinteni 5,6); „Fără să vă înfricoşaţi întru nimic” (Filipeni 1,28): “căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii” (II Timotei 1,7) frica, aşadar, e de la diavol, ca si păcatul, ca si moartea; textul acesta e capital, ne da posibilitatea sa desprindem adevărata sorginte a fricii). Apostolul, creştinilor, mai înainte de orice le cere sa fie îndrăzneţi: “Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus” (Evrei 10, 19). Tot el adopta în repetate rânduri stilul si tonul cel mai militar cu putinţa: “În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge (Evrei 12, 4; David, Hanibal, Cezar, Napoleon nu le-ar fi vorbit altminteri ostaşilor lor). “Lupta-te lupta cea buna a credintei, cucereşte viaţa veşnică...” (Timotei 6,12); “Luptă...ca un bun ostaş a lui Hristos Iisus” (II Timotei 2,3)
Textul de la Efeseni 6,11 si urm. e plin de cuvinte cu iz ostăşesc:... întăriţi-va întru putere...îmbrăcaţi-vă cu toate armele...luaţi toate armele...toate biruindu-le staţi deci tari...având mijlocul vostru încins...îmbrăcându-vă cu platoşa...pavăza credinţei...luaţi coiful mântuirii si sabia Duhului... S-ar zice ca răsfoim un regulament militar, ca citim un ordin de zi al unui căpitan de oşti.
Exista in Noul Testament un stil imperativ al curajului, obârşia căruia se afla in porunca dată lui Avraam: “Ieşi din pământul tău, din neamul tău si din casa neamului tău”(Facerea 12,1)-si Avraam asculta, plin de curaj, neştiind încotro merge si unde se va opri, ca un bun ostaş ce se afla (vezi si Evrei 11,8). Stilul evanghelic militar se manifesta si prin verbe “active”, verbe îmbolditoare, imperioase, răsunătoare ca: stăruiţi, întrebaţi, vegheaţi, privegheaţi, treziţi-vă, cuceriţi, priviţi cu luare aminte, fiţi gata, mergeţi, cereţi, căutaţi, bateţi, încingeţi-vă.
Acestea toate din partea Mântuitorului si Sfinţilor Săi Apostoli. Dar si creştinul având buna îndrăzneala, răspunde in acelaşi mod, in aceeaşi tonalitate a neînfricării: “Nu mă voi teme!” (Evrei 13,6). De ce? Pentru ca ştie doua lucruri: mai întâi că: “partea celor fricoşi ...este iezerul care arde cu foc si pucioasa” (Apocalipsa 21,8)-(înşiruirea osândiţilor începe cu fricoşii, ei mai întâi; necredincioşii, spurcaţii, ucigaşii, desfrânaţii, fermecătorii, închinătorii la idoli si mincinoşii sunt menţionaţi in urma lor)-iar apoi, si mai ales, ca “ în iubire nu este frică, căci iubirea desăvârşita alungă frica” (I Ioan 4,18) . În felul acesta curajul ajunge a fi alături de dragoste, singura virtute nepieritoare.
Domnul ne scoate din robia păcatului si totodată ne liberează de tirania fricii. Ne dăruieşte cele doua nestemate: libertatea si curajul.
Aşa fiind, creştinului nici nu-i incumba îndatoriri mai sfinte si mai de seama decât a iubi libertatea si a-si dovedi curajul. [...]
Drept concluzie as cere voie sa afirm: dacă vechea Lege a putut fi rezumată în două porunci: să iubeşti pe Dumnezeu si să iubeşti pe aproapele tău (Matei 22,37; Marcu 12,30-31; Luca 10-27), Legea noua poate-sub aspectul ei operaţional-fi conspectata astfel: crede, iubeşte si nu te înfricoşa. Frica: păcat urât în ochii Domnului, curaj: virtute mult plăcută Lui si consubstanţială situaţiei de creştin.

Ieromonah NICOLAE DELAROHIA (Curajul, Duminica a 23 dupa Rusalii, Fragment)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

Paraclisul Maicii Domnului

Rugăciunile începătoare:În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătaţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ…

Zece sfaturi despre cum să rămâi femeie între bărbaţi

I. O femeie care nu iubeşte este cel mai vulnerabil loc din Univers. O femeie care iubeşte poate schimba Universul.

Nu te grăbi sa acţionezi în vremea dez-îndrăgostirii tale, pentru că toate alegerile tale vor fi oarbe şi îţi vor atrage răni greu de vindecat.

Bărbaţii văd femeia rănită de o despărţire, aşa cum vulturii văd animalul bolnav şi îl atacă. Teme-te să fii o jertfă pentru devoratorii de carne, pentru că eşti lăsată să desparţi pe fiu de tată şi pe tată de fiu, să alegi ce este slab de ce este puternic, ce este bun de ce este rău pentru a pune ordine în lume. Nu uita că cel mai puternic bărbat poate fi îmblînzit doar de o femeie - fii tu cea care o va face.

Femeia are şansa de a alege o singură dată; dacă o ratează, obiectul alegerii devine ea.

Fii atentă să nu ajungi un lucru de umplut golul - pentru aceasta fii tu partea cea plină.

II. Dacă eşti o pasăre - păzeşte-ţi aripile, dacă eşti o căprioară - păzeşte-ţi picioarele.

Ceea ce crezi că ai mai bun în tine este slăbiciunea ta ş…