joi, 26 martie 2009

Dumnezeu te ajută atunci când nimeni altcineva nu te ajută

Mitropolitul Antonie de Suroj
Şcoala rugăciunii
Editura Sophia, Bucuresti 2006


În timpul Revoluţiei L-am pierdut pe Hristosul splendorii liturgice şi L-am aflat pe acel Hristos care este vulnerabil aşa cum eram şi noi, pe Hristosul respins şi alungat la fel cum eram şi noi - L-am aflat pe Hristosul care în ceasul Patimilor nu mai avea nimic, nici măcar prieteni, într-o situaţie care semăna cu experienţa noastră.
Dumnezeu te ajută atunci când nimeni altcineva nu te ajută. Dumnezeu se află în punctul de maximă tensiune, în locul critic, în mijlocul furtunii. Într-un fel, deznădejdea se află în mijlocul tuturor lucrurilor- numai să ştim cum să trecem prin ea. Trebuie să fim pregătiţi pentru o vreme în care Dumnezeu nu va fi lângă noi şi trebuie să ştim să ne ferim să punem în locul Lui un Dumnezeu fals. (...)
Ziua în care Dumnezeu este absent, când tace - aceasta este începutul rugăciunii. Nu atunci când avem multe de spus, ci atunci când îi spuneam: “Nu pot trai fără Tine, de ce eşti atât de crud, atât de tăcut?” Faptul de a şti că ori Îl găsim, ori murim - asta ne face să ne căutam scăparea la locul în care ne aflam în Prezenţă. Dacă ascultăm de ceea ce inimile noastre ştiu despre iubire şi dor şi dacă nu ne temem de deznădejde, vom afla că biruinţa este întotdeauna de cealaltă parte a deznădejdii.
Şi mai este timpul acela în care avem un dor al inimii după Dumnezeu însuşi, nu după darurile lui, ci numai după El. Este multă tristeţe în ochii care încep să vadă şi care cercetează infinitul, adeseori în mijlocul împlinirii şi al fericirii. Este vorba de un dor de casă, după un cămin care nu poate fi localizat geografic, acel cămin în care se găsesc iubirea, plinătatea şi viaţa.
Trimiteți un comentariu