Treceți la conținutul principal

Doua vorbe despre machiaj

Ce poziţie să adoptăm faţă de machiaj?

Gândiţi-vă la machiaj din punct de vedere teologic. Omul, fiind chipul slavei lui Dumnezeu, orice adaos sau scădere din el duce la o demonetizare a lui ca persoană. Se pierde prosopoon-ul, persoana, ceva din identitate.
Mă gândesc la o imagine pe care o am de când eram mic, la Braşov, când deasupra scenei de la teatrul de păpuşi erau două măşti: una care râde, alta care plânge. E cea mai bună icoană pe care o am asupra persoanei din teologia bizantină. Cred că pe măsură ce ne machiem, uităm să ne aducem aminte că machiajul ţine de împărăţia inversă a îndumnezeirii. Pe măsură ce te apropii de chipul lui Hristos, chipul tău se şterge şi se aseamănă cu chipul lui Hristos! De aceea seamănă preoţii între ei, pentru că chipul lor seamănă cu icoanele, iar icoanele seamănă cu Dumnezeu.
La tănţicele machiate, problema se pune invers. Pe măsură ce vor să se individualizeze, fără îndoială că... se individualizează, nu mai seamănă cu nimic! Uneori nu mai seamănă chiar cu nimic omenesc. Observaţi, există un conţinut teologic al machiajului. Pe de altă parte, există o doză de bun simţ, peste care dacă se trece, este lezată inclusiv frumuseţea feminină, în fond, o fată care se machiază recunoaşte ce? De ce se machiază? Ca să arate mai frumoasă. Deci, în esenţă, fără machiaj e urâtă, e o urmare a unui com­plex. Iar cum complexele au la bază păcate, trebuie să caute ce anume este păcat în ea, încât să aibă nevoie de adjuvantul acesta pentru a merge mai departe.
Să ştiţi că nici bărbaţii nu sunt departe de femei la machiaj! Ei nu se machiază cu tot felul de artificii de genul acesta. Ei îşi cumpără care mai de care maşină mai puternică, telefon cât mai şmecher, câte un lanţ, câte un ceas cât mai sofisticat... Există o men­talitate de emisie şi pe linia bărbatului.
Pe mine mă deranjează când pentru machiaj fetele sunt scoase afară din Biserică. Domnişoarelor şi doamnelor care vă machiaţi, nu există anatemă pentru machiaj! Cine vă spune că nu aveţi ce căuta în Biserică pentru că vă machiaţi, acela greşeşte. Acela nu are ce căuta în Biserică, pentru că nu a înţeles că şi ma­chiaţii se pot mântui. Cu o singură condiţie: să se demachieze la timp...

Pr. Constantin Necula
„Provocarile strazii”, Editura Agnos, Sibiu, 2006

Odată a venit la Părintele Paisie o femeie tânără, machiată foarte strident, cu un copil de câteva luni în braţe, care era agitat şi plângea mereu. A intrat la părintele si i-a spus necazul său, ca nu reuşeşte să-şi potolească copilul, care este mereu foarte speriat şi agitat, si îi este frică să nu moara de atâta plâns. Părintele i-a răspuns: „Daca vrei sa se facă sănătos, sa te duci acasă si sa iţi dai jos toate vopselele de pe faţă. Sa fii aşa cum te-a lăsat Dumnezeu, si sa vezi ca se va vindeca pruncul tău”. Deşi neîncrezătoare, mama s-a dus acasă si a făcut ce i-a spus părintele si, spre marea ei mirare, copilul a încetat sa mai plângă si s-a făcut sănătos. După câteva zile, a alergat din nou la părintele sa ca-i mulţumească si sa-l întrebe din ce pricina a încetat copilul sa plângă. Atunci părintele i-a spus: ”De cate ori pruncul se uita la tine, el vedea pe duhul cel rău al sulemenelii care te stăpânea, si se speria. Iar acum, când ai părăsit acest obicei, te-a lăsat si duhul acela, iar copilul s-a liniştit.”

Părintele Paisie Olaru, Povăţuitor spre poarta raiului – in memoriam-
Editura Trinitas, Iaşi, 2005

Comentarii

Bine ai revenit, surioara!

O mica erata: Parintele Paisie are numele de familie Olaru (nu Olarul).

Multumim pentru tot si te imbratisam frateste! Doamne, ajuta!

(poti sa nu publici)
Ramona a spus…
Multumesc frumos.
Din graba prea mare :)
aditza a spus…
Eu, baiat fiind si uitandu-ma la o femeie frumoasa dar machiata nu o apreciez pentru aceasta frumusete ci mai degraba apreciez urata de langa ea care macar nu incearca sa fie ceea ce nu este. Totusi sunt de acord cu machiajul dar nu cu exagerarea acestuia. Pot spune doar la ocazii. Cum este insa cu vopsitul parului? oare nu este acelasi lucru? Dar cu vopsitul oualor in alte culori decat cea rosie? Sunt multe denaturari in aceasta lume care devine tot mai rea. Nu sunt cel mai credincios om si nu pot da sfaturi de acest gen. Stiu doar ca un Creator exista, iar Creatorul meu se numeste Dumnezeu. Cer un raspuns la intrebarea: Daca mergem intr-o Biserica catolica si ne rugam la Dumnezeu este ceva gresit? Am sa revin sa gasesc raspunsul
florinm a spus…
Hristos S-a Inaltat!
Ramona, tu te machiezi? Care e parerea ta vizavi de machiaj? Parerea preotilor Bisericii o cunoastem, dar care e parerea ta, ca femeie din Biserica, referitor la asta?

Bineinteles, cred ca impartasesti parerile celor pe care i-ai citat. Dar cum te simti tu, ca femeie care traiesti in lume, printre atatea femei care se machiaza, unele chiar si in casa? Nu le judec nici pe acelea, nici pe tine.
Te intreb doar pt ca pot intelege mai bine si alte femei din cele scrise de tine, unele au incredere mai mare in femei, unele se cred discriminate din anumite puncte de vedere. E binevenita parerea unei femei aici.

Multumesc! Doamne ajuta!
florinm a spus…
@Aditza,
pentru ce sa mergi sa te rogi intr-o biserica catolica?
Citeste despre diferentele dintre cele doua, citeste despre sfintii ortodocsi care au vorbit despre diferentele (dogmatice) dintre ortodocsi si catolici, opinii pentru care unii dintre ei au platit cu propria viata, ucisi chiar de catolici.
Doamne ajuta!
Ramona a spus…
aditza

Hai sa-ti spun un mic secret: “toate fetele sunt frumoase, ca asa le-a creat Dumnezeu, frumoase!” Dar, desigur, fetele nu stiu/cred asta, si se tot uita in oglinda sa se convinga :)
Chiar nu exista fete urate, crede-ma. Fiecare fata, de fapt, fiecare om, are o frumusete aparte, data de Dumnezeu. Cineva poate nu pare frumos, dar acel cineva este frumos pentru altul, alta, si, in mod special, pentru parintii lui/ei si, in mod cu totul si cu totul deosebit, este frumos pentru Dumnezeu!
Copii mici sunt atat de frumosi, iar cei din jur se bucura de ochisorii lor curati si de sinceritatea lor, pentru ca ei nu sunt atinsi de pacat, sunt inocenti. Pe masura ce crestem, ne indepartam de acea inocenta, ne atingem de pacat si treptat, pacatul ne urataeste. (Iti recomand sa citesti si aici:http://ramurainflorita.blogspot.com/2008/12/pagini-despre-frumusete.html)
Despre vopisirea parului, ce sa-ti spun? N-am sa ma fac avocat, sa spun asta-i bine, asta nu, pentru ca nu e cazul. Cea mai buna vopsea de par, spunea frumos cineva, este samponul! Dumnezeu, atunci cand ne-a alcatuit in pantecele mamei, ne-a dat o culoare a parului, o culoare a ochilor, ne-a creat manute atat de uimitoare, picioruse, inima si toate cele necesare, cu multa dragoste.
Dar ce facem noi, oamenii? Spunem cam asa: O, ceva nu e bine, ceva nu imi place! As dori sa am ochii verzi, ca astia caprui nu-mi plac, as dori sa am parul rosu, ca asa are toata lumea si-i la moda, as dori sa am parul cret, ca asa lins nu imi mai place!
Ne dorim ce nu avem si ajungem nefericiti, in loc sa ne bucuram pentru toate cate ni le-a daruit Dumnezeu.
Despre oua rosii sau incondeiate cu diferite simboluri si in diferite culori poti gasi multe, multe informatii. Nu dezvolt aici subiectul. ( Spun doar ca atunci cand merg la cineva si imi daruieste un ou de alta culoare decat rosu, il primesc cu bucurie si ciocnesc. Nu ma uit urat, nu-l judec, nu-l arat cu degetul, « nu-l spun in sat » :) . Acum, daca ma intrebi pe mine, iti spun ca vopsim mereu oua rosii, dar bunica mai vopseste si in alte culori, asa ii place).
Imi ceri un raspuns la intrebarea: Daca mergem intr-o Biserica catolica si ne rugam la Dumnezeu este ceva gresit?
Cred ca pentru tine e o intrebare existentiala si nu stiu daca ai ales bine omul pe care sa-l intrebi. Poate ar fi bine sa-l intrebi pe parintele tau duhovnic, sa-ti dea un raspuns potrivit sufletului tau.
Eu pot sa-ti raspund, dar nu stiu cum te va afla raspunsul meu.
Ramona a spus…
florinm
Totul a pornit de la o intamplare.
La intrarea în biserica, pe o masuta se afla o icoana si o cruce mica din lemn. Fiecare săruta icoana si crucea, apoi merge si se aseaza la locul sau din biserica. Acum, sa-mi fie cu iertare, dar... nu mi-e bine cand sarut crucea pe care sunt urme de ruj. Sa-mi fie cu iertare daca mi se cam intoarce stomacul pe dos. Desigur, problema e la mine. Am trecut acest lucru cu vederea multa vreme. Ce mi-o fi venit acum?
Duminica, urcand scarile bisericii, ma gandeam la o solutie. Imi voi aduce de acasa un servetel si, aşa frumusel, voi sterge crucea de urmele groase de ruj, de toate nuantele de rosu si roz, apoi o voi saruta!
In partea dreapta a altarului se afla copia unei icoane a Maicii Domnului, de la Muntele Athos, iar in faţa icoanei o micuta raclă, cu sfinte moaşte. Puţin mai in fata, într-o racla mai mare, se afla o particica din moastele Sfântului Pantelimon. După Sfânta Liturghie mi-am făcut un obicei din a merge sa sarut icoana si sfintele moaşte. Acolo nu vad niciodată urme de ruj. Nici pe icoana, nici pe racla! De ce? Pentru ca tinerele, femeile care folosesc rujul nu s-au apropiat de icoana si nici de racla! Cu toate ca exista si un prosopel acolo, la indemana, „ in caz ca…” iar prosopelul e la fel de alb si fara urme.

Postul asta, cu cele doua cuvinte despre machiaj nu l-am pus pentru cei care cunosc parerea preotilor bisericii, ci pentru cei care nu o cunosc. Pentru cei care cauta raspunsuri, pentru cei care nu se simt bine in pielea lor si vor sa se simta. Si am nadejdea ca, treptat, acea femeie-om drag, ce vine la Hristos, care nu ştie ca e frumoasa, aşa cum e, fara artificii, intr-o zi, cu ajutorul Domnului, nu va mai simţi nevoia de a se acoperi si de a se ascunde sub machiaj.
Ramona a spus…
Daca eu ma machiez sau nu, aceasta-i intrebarea :))
Folosesc produse de ingrijire, nu pentru machiere.
Pentru maini folosesc iarna crema de la Gerovital, pentru ca altfel se crapa si sangereaza de la frig(initial am folosit un amestec de miere cu smantana-o retete invatata de la mama), iar pentru buze folosesc balsam de la nivea (cu capac albastru:)

In rest ma simt bine :)
Florin, chiar nu am nici un complex in privinta asta. Acum!
Cand voi avea dispozitia necesara si timp mai mult, voi mai scrie pe tema asta.
Acum ma asteapta niste carti:)
florinm a spus…
Multumesc pt raspuns.
Voi prelua si eu articolul tau si o parte din commenturile tale. Sper ca am permisiunea :)
Ramona a spus…
Florin
Articolul poti sa-l preiei, dar comentariile mele mai bine le lasi aici, nu stiu la ce ti-ar folosi:)
aditza a spus…
Stiu ca e aiurea sa saruti acele urme lasate de buzele unor necunoscuti. Dar gandeste-te ca esti in Biserica si ca nimic rau nu ti se poate intampla daca ai credinta ta. Stiu ca devine scarbos la un moment dat, dar si mai scarbos ar putea fi impartasania luata cu aceeasi lingurita dupa un batran fara dinti. Stiu ca acest aspect a fost discutat si pe la TV unde niste cucoane au cerut lingurite de unica folosinta pentru curatarea sufletului. Mi se pare absurd sa ceri lingurita de unica folosinta. Poate te ajuta acest lucru sa treci cu vederea urmele de ruj sau de alte solutii pentru buze. Adevarul e ca si dupa buzele unui barbat raman urme si acelea nu-s cu siguranta de ruj. Este ciudat sa mergi la Biserica cu asemenea ganduri. E mult de discutat si pe aceasta tema si parerile sunt impartite. Eu unul iau impartasanie dupa oricine, fara sa ma gandesc prea mult la acest lucru, sarut icoanele fara sa-mi lase un gust amar, insa nu pot manca la pomana unui mort din mancarea facuta de altcineva decat mama mea. Asta e un alt aspect totusi, aici e vorba ca in case straine obisnuiesc sa mananc doar lucruri cumparate si nu gatite. Chiar nu stiu de ce am aceasta problema de vreme ce la restaurant mananc fara niciun moft, si stim cu totii ca in bucatariile restaurantelor se comit multe nereguli
Ramona a spus…
aditza

Sa lamurim putin lucrurile. Imi pare rau ca s-a ivit o asa interpretare.
In privinta impartasaniei, fii pe pace.
Alta era problema mea: daca aveam smerenie, nu ma supara nimic. Si cu duhul blandetii le vedeam pe toate.
Doamne ajuta!
Natalia a spus…
aditza
E vorba mai degraba de durerea de a vedea pe Sfinti si pe Maica Domnului manjiti, uneori chiar pe fata...
Desi... cu dragoste trebuie sa le vedem pe toate, asa cum probabil nici Sfintii nu se supara pe nestiinta celor care le lasa urme pe chip.
ratulea_elena a spus…
Frumos articol.Problema este ca putina lume mai vorbeste despre asta,unde merg eu la biserica preotul nu ne critica daca nu avem batica sau daca suntem machiate,poate si de frica stiind ca daca zice ceva poate se va trezi fara enorias,s-au emancipat si ei,dar nevasta lui este ca o fecioara desi are 5 copii,este un bun exemplu pentru enorias.Din punctul meu de vedere este mult mai bine ca sa stim ca la Biserica nu trebuie sa mergem"vopsite" si fara batic.M-am cam abatut de la subiect,dar sunt 100% de aceeasi parere cu dumeavoastra.E mult mai bine sa avem grija de noi,sau mai bine zis sa ajutam pe ici pe colo ceea ce ne-a lasat Dumnezeu ca sa nu se degrateze.Eu tot stau si ma gandesc,inainte lumea nu se vopsea si nu se machia si nici nu se punea problema unei operatii estetice,poate cele care acum nu pot trai fara machiar peste 30-40 de ani va avea o piele "zbarcita",fata de o femeie care nu si-a pus nimic pe fata.Eu apreciez o femeie,daca este asa cum a lasat-o Dumnezeu.Nu vreau sa zic ca sunt habotnica,trebuie sa avem grija de noi,pentru ca nu mai traim in Evul Mediu,dar nu trebuie sa ne punem o alta masca.In incheiere as vrea sa zic ca sa ne gandim mai mult la ceea ce facem nu doar la ceea ce credem:Este rau,daca stim o persoana care se machiaza mereu si strident si daca o intalnim o data fara sa fie machiata,atunci ne vom speria de adevarata"fata".Asta ar putea sa ne dea de gandit cat de mult schima un machiaj.Dumnezeu sa va aiba in paza Lui!
Ramona a spus…
Elena, mi-am tot propus să reiau subiectul dar iaca ma voi mobiliza acum, ca mi-ai adus aminte. Cât de curând :)
E destul de greu să conştientizezi o femeie frumoasă (!) că ea este frumoasa pur si simplu, fără artificii cosmetice, dar asta tine de sufletul ei, de cum se vede ea, de presiunea celor cărora le acordă importanţă (familie, prieteni, mass-media cu fetele de pe coperta revistelor sau asa-zisele vedete de la tv, de spalarea pe creier din revistele care prezinta reclame la prod. cosm. etc...

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.