marți, 16 iunie 2009

Multumind lui Dumnezeu ne smerim

Smerenia o capatam multumind lui Dumnezeu pentru ce suntem, multumind lui Dumnezeu pentru darurile pe care le avem. A fi smerit inseamna sa fii constient ca esti frumos, ca esti bun, ca esti destept si sa multumesti lui Dumnezeu, sa zici: Doamne, daca Tu nu ma faceai frumos, daca nu imi dadeai puterea sa fiu bun... Multumind lui Dumnezeu ne smerim.

(Fragment din conferinta Maicii Siluana Cine suntem si de ce ne-am nascut?, Fagaras, 10 iunie 2008)

Mi s-a intamplat, cu ani in urma, sa spun ca eu nu merit una, alta (si erau numai lucruri bune, adica bunatate din partea celor din jur sau iertare). Apoi, intr-o zi, un om al lui Dumnezeu mi-a zis: “acolo e putina mandrie, cand spunem ca noi nu meritam ceva, ne mandrim de fapt.” Si am inteles. (Citatul este din memorie). Si asa e. Cine ar putea sa spuna despre sine ca merita sau nu merita ceva anume? Sau ce merit avem noi ca ne-am nascut intr-o anumita familie sau intr-un anumit loc?
Trimiteți un comentariu