duminică, 14 iunie 2009

Unui om care spune că are credinţă în Dumnezeu, însă nu I se roagă

Sfântul Nicolae Velimirovici (1880-1956)
-scrisori misionare-
Scrisoarea a 2-a. Unui om care spune că are credinţă în Dumnezeu, însă nu I se roagă

Osteneşte-te să întăreşti credinţa din tine. Cu vremea vei simţi nevoia să te rogi. Credinţa ta nu-i tare, de aceea încă nu te mână la rugăciune.
Am văzut odată cum pe o roată de moară cădea putină apă. Şi roata rămânea nemişcată. Apoi a venit apă multă, si roata s-a pus în mişcare.
Credinţa e putere duhovnicească. Puţina credinţă nu mişcă nici mintea spre cugetarea la Dumnezeu, nici inima spre cugetarea către Dumnezeu. Credinţa mare mişca şi mintea, şi inima, şi tot sufletul omului. Cât dăinuieşte în om o credinţa mare, ea îi mişcă sufletul, prin puterea ei, către Dumnezeu.
Ai citit, spui tu, cuvintele Mântuitorului: ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă mai înainte de rugăciunea voastră, şi din ele ai tras încheierea că rugăciunea nu foloseşte, îndeobşte, la nimic. Într-adevăr, ştie Dumnezeu dinainte tot ce ne trebuie, şi totuşi El vrea să ne rugăm Lui.
Lucrul acesta este mai uşor de explicat unor părinţi decât ţie, om necăsătorit. Uite, şi părinţi ştiu dinainte ce le trebuie copiilor, şi totuşi aşteaptă ca aceştia să-i roage- fiindcă părinţii ştiu că ruga înmoaie şi înnobilează inima copiilor, că îi face mai suspuşi, smeriţi, blânzi, ascultători, milostivi şi nobili. Vezi câte scântei cereşti iscă rugăciunea în inima omenească?
Am citit că un oarecare calator s-a oprit lângă o casă de lângă drum. În acea casă muncitorii ţineau o întrunire. Pe dată se făcu linişte în casă. Muncitorii îngenuncheară la rugaciune- iar unul dintre ei ieşi şi începu să umble prin faţa casei. Călătorul întrebă ce se face înăuntru.
Pai, se roagă lui Dumnezeu. Iar mie mi-e ruşine, aşa că am ieşit.
Călătorul tăcu si aşteptă.
Pe cine aştepţi? –îl întrebă muncitorul.
Aştept să iasă cineva ca să-l întreb de drum.
Dar de ce nu mă întrebi pe mine? Şi eu pot să-ţi arăt.
Călătorul dădu din cap şi îi răspunse:
Cum ar putea să arate calea dreaptă cel ce se ruşinează de Dumnezeu şi de fraţii săi?
Eu cred că la tine nu este ruşine de rugăciune, ci pur şi simplu credinţă slabă. Îngrijeşte, aşadar, îngrijeşte pruncul din tine. Când va creste şi va ajunge viteaz, îţi va răsplăti însutit osteneala. Credinţa vitejească va pune în mişcare roata lăuntrică a fiinţei tale, şi vei dobândi o viaţă nouă.
Pace ţie de la Dumnezeu şi binecuvântare!

(din Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. I, Editura Sophia, 2002)
Trimiteți un comentariu