Suntem lăsaţi în voia inimilor noastre

Iubiţi credincioşi, ce să facă Dumnezeu când nu Se mai poate înţelege cu noi? Să ne bată sau mai bine să ne lase în voia noastră? Despre unii ca noi, Sf. Apostol Pavel spunea: „precum n-au încercat să păstreze pe Dumnezeu în cugetele lor, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără de judecată, să facă cele ce nu se cuvine.”(Rom. 1, 28). Să ne lase aşadar Dumnezeu să ajungem „plini de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate, de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele”?
Vom fi mai liberi, mai avuţi, mai mulţumiţi de viaţă punându-ne pe noi şi voia noastră în locul lui Dumnezeu? „Au schimbat slava lui Dumnezeu celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios… de aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei”, spune Sf. Ap. Pavel. Ce fel de viaţă vom duce, ce fel de bine vom aştepta pentru acestea de la Dumnezeu?
Desigur, nu Dumnezeu e pricina atâtor rele, ci rătăcirea noastră de la credinţă, abaterea noastră de la rânduiala firii, neglijarea instituţiei sfinte a familiei, nerecunoştinţa şi nemulţumirea. Când ne merge rău, Dumnezeu nu ne părăseşte, căci nu este niciun păcat care să biruiască iubirea Lui de oameni, ci El ne lasă în voia inimilor noastre. Ca un părinte iubitor ne îngăduie cu îndelungă răbdare şi, dacă nu înţelegem din experienţa binelui, ne lasă să înţelegem ce se întâmplă cu noi din experienţa răului. Dacă însă dorim iarăşi să avem parte de bine, trebuie să încetăm răul pe care îl facem şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte. Să alergăm la mila Lui, la iertarea Lui, la iubirea Lui părintească şi să cerem: „Păcatele tinereţilor şi ale neştiinţei nu le pomeni, şi de cele ascunse ale noastre, curăţeşte-ne pe noi. Nu ne lepăda pe noi în vremea bătrâneţilor; când slăbeşte tăria noastră, nu ne părăsi pe noi. Mai înainte de a ne întoarce în pământ, învredniceşte-ne să ne întoarcem la Tine şi caută spre noi cu bunăvoinţă şi cu har. (…) Cercetează-ne pe noi cu bunătatea Ta. Izbăveşte-ne pe noi de tirania diavolului. Întăreşte viaţa noastră cu poruncile Tale cele sfinte şi sfinţitoare. Înger credincios, păzitor, pune poporului Tău şi pe toţi ne adună întru Împărăţia Ta. Dă iertare celor ce nădăjduiesc întru Tine. Iartă-le lor şi nouă păcatele. Curăţeşte-ne cu lucrarea Sfântului Tău Duh”.
Amin.

†Dr. LAURENŢIU STREZA, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

Fragment preluat de aici: Ce să facă Dumnezeu când nu Se mai poate înţelege cu noi?