sâmbătă, 23 ianuarie 2010

"Aceasta este crucea ta"

Se spune că un om se tot plângea lui Dumnezeu de crucea pe care o avea. Spunea mereu că viata lui e prea grea, că nu poate duce atâtea greutăți. Se ruga lui Dumnezeu sa-i ușureze greutățile vieții, să-i dea o cruce mai ușoară.
Într-o noapte, Domnul i-a trimis un înger care i-a spus că Dumnezeu a auzit rugămintea lui și l-a trimis la el în ajutor. L-a luat și l-a dus într-o gradină în care erau o mulțime de cruci. Unele erau mari, altele mai mici, unele din aur, altele din argint, unele din bronz, altele din lemn. Omul, bucuros, a început să se uite la crucile din aur și din argint. I-ar fi plăcut să își ia o astfel de cruce. Dar când a vrut sa ia crucea din aur n-a putut s-o clintească din loc. A încercat o alta cruce, frumoasă, din argint, dar nici pe aceasta n-a putut să o ridice, darămite să o ducă. S-a uitat în jur, care crucea ar putea să o ridice!?
A văzut undeva, într-o margine, rezemată de gardul grădinii, o cruce mai mica, din lemn. A mers la ea, a luat-o, a văzut ca o poate ridica,ca o poate duce, și i-a zis îngerului: “Crucea aceasta o aleg, pe aceasta vreau sa o duc.”
Îngerul i-a răspuns: “Este chiar crucea pe care Domnul ți-a dat-o ție. Crucea din aur este a celor care și-au sfințit viata prin nevoințe, a celor care s-au rugat și au nimicit puterea demonilor prin rugăciunile lor, este crucea sfinților. Crucea din argint este a celor care și-au dat viata pentru Hristos, au murit mărturisindu-L. Aceștia au avut o cruce mult mai grea decât cea pe care o ai tu.”
Omul a înțeles că viata lui, cu toate greutățile și lipsurile ei, este cea pe care o poate trai si că nu este mai grea decât o poate duce.

Nu-mi amintesc unde am citit istorioara aceasta, dar ea s-a imprimat bine în mintea mea. M-am bucurat să o regăsesc transpusă asa:


Ramona
Trimiteți un comentariu