Treceți la conținutul principal

Doamne, mulțumim pentru bunicii care ne aduc la Tine

Doamne, mulţumim pentru bunicii care ne aduc la Tine (r)

Când eram mică şi când trăia bunicul meu - Domnul să-l odihnească - mă lua mereu de o aripă şi mă ducea la plimbare prin oraş, prin parcuri, în mici expediţii uneori în afara oraşului. Nu luam nimic cu noi, doar o sticlă de apă sau un peticel mic de pătură (mic, mic, cât să încapă un copil) şi mergeam prin păduri şi poiene. Îmi spunea mereu ce pasăre se aude, ce floare e cea pe care o miros, mă ajuta să prind fluturi sau pur şi simplu nu-mi zicea nimic. Ne aşezam în iarbă sau în fân şi stăteam aşa să privim cerul sau să ascultăm păsările. Stătea mereu mai la distanţă de mine şi când mă întindeam şi eu în iarba înaltă mi se părea că nu mai există nimic în univers în afară de noi, cântecul de pasăre, vântul care făcea să foşnească iarba înaltă şi frunzele copacilor. Eu nu ştiam cine e Dumnezeu, dar în momentele alea, precis El era cu noi şi Îl simţeam. Bunicul meu a fost singurul om care mă lăuda, care se juca mereu cu mine şi chiar intra în jocul meu. Fie că mă jucam în pământ, afară, în parc, şi îi "serveam" pe un carton pământ şi frunze în chip de friptură şi salată pe care el se prefăcea că le mănâncă lăudându-mă pentru cât de bine am gătit, fie că îi turuiam vrute şi nevrute şi el se minuna zicând: "Măi, băiete, i-auzi!" şi îmi dădea apă la moară ca să-i rod în continuare urechile... Cu el mă duceam la Înviere, la împărtăşit şi el m-a învăţat Tatăl Nostru!

O nepoţică

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.