Treceți la conținutul principal

Rugăciunea lui Iisus

Ierodiacon Serafim Pantea

Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. Asta a fost evanghelia care s-a citit azi la biserică. Ioan, capitolul 17.

"Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt."

Definește foarte clar cine sunt cei credincioși. Cei care au primit cuvintele Mântuitorului și au cunoscut că Hristos este fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat. Și de asemenea spune foarte clar pentru cine se roagă și de ce. Se roagă pentru unitatea credinței "păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi" și doar pentru cei credincioși, nu și pentru "lume". Cum se poate ca Cel care nu și-a întors fața de la samariteancă să spună acum "nu pentru lume"?

Este diferență mare între cele două lucruri și lucrări. "Unitatea" se face doar în Biserică și are legătură cu comuniunea sau cuminecarea și fiind ceva propriu Bisericii, nu se poate da și celor din afară. Întrajutorarea oamenilor se face întotdeauna indiferent de naționalitate, sex, religie, convingeri politice și sociale, culoarea ochilor și a pielii sau sistemul de operare folosit pe calculatorul personal.

Muți spun "nu e de-al nostru, lasă-l să crape". Alții spun "hai să-l ajutăm că și el e lume". Omenia se vede în cea de-a doua atitudine. Și eu spun că omenia ar trebui să treacă peste "educație". Dacă un sistem, oricare ar fi el, te învață să faci rău celui de lângă tine, atunci acel sistem este rău și acea învățătură ar trebui ignorată. Cei care au trecut de 30 probabil își amintesc de fraze de genul "să-i distrugem pe toți dușmanii partidului" iar cei mai noi probabil că au pe cine să întrebe ca să vadă și cum s-au pus în aplicare asemenea doctrine.

A face diferența între piele și cămașă și între cămașa de pe tine și cea de pe gard e un lucru normal. Fiecare se iubește pe sine însuși, apoi familia și apoi pe cei din același loc, sat, oraș cu el. Ceea ce nu este normal este să-l urăști pe un om și mai ales să-l urăști pentru că nu vorbește ca tine sau nu gândește ca tine sau nu face parte din aceeași grupare. Este normal să-ți hrănești întâi familia dar dacă poți să primești la masă un trecător și n-o faci pentru că e negru sau e ungur, înseamnă că nici tu nu mai ești român.

Românii au tradiția de a întâmpina cu pâine și cu sare arătând cât de adânc s-a cioplit în ființa lor învățătura creștinească. Nu poți fi român fără să fii creștin. Da, nu este corect politic dar este adevărat. Român nu se referă la naționalitate ci la un fel anume de a fi, de a simți, de a te comporta. Am auzit uneori spunându-se "mi-e silă de România, mi-e rușine că sunt român". Eu sunt mândru că sunt român și încerc, pe cât îmi stă în putere, să-i fac și pe alții mândri de asta. A schimba răul în bine cred eu că este cel mai important lucru pe care-l putem face. Mult mai important și cu efecte mai pronunțate decât să bagi capul în nisip și să spui că nu mai există.

Nu toți oamenii cred la fel, nu toți văd la fel, nu toți gândesc la fel și nu toți înțeleg același lucru în același fel. Avem lucruri care sunt doar pentru cei de aproape și pe care nu avem voie să le dăm în afară pentru că de fapt nu sunt ale noastre, le primim în dar și darul este doar pentru cei pentru care a fost dat. Avem de asemenea lucruri pe care suntem chemați să le împărțim și să le împărtășim cu toată lumea, prieteni și dușmani, de aproape și de departe. Iar dragostea între oameni este unul dintre aceste lucruri care nu cere nimic pentru a fi dăruit. Nu cere nimic decât multă durere pentru cel iubit. Și, din fericire, durere... avem din belșug.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.