joi, 15 iulie 2010

Dar...ce va zice lumea?

Ce va zice lumea dacă am căzut la un examen? Vai, dar ce va zice lumea că am luat o notă mică la examen? Ce va zice lumea dacă ...etc, etc.
Întrebări, gânduri care îi frământă pe oameni când pun "gura lumii" mai presus de viaţa lor și chiar mai presus de purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Dacă am căzut la examen înseamnă că nu sunt bun/ă de nimic, eşuez mereu, toata viaţa mea e un eşec.
Gândurile acestea sunt mincinoase, sunt iraţionale, nu-i nimic real sau adevărat în ele.
Astfel de gânduri îl duc pe om într-o stare de stres, de anxietate, de frică, de teroare, chiar.
Şi omul nu mai iese din casă, ...se vopseşte blond şi pleacă în alt oraș ;))
Glumesc.
Deşi nu e de glumit cu aşa ceva...
Am găsit o istorioară care spune multe, apropo de "gura lumii":

„Se povesteşte într-o carte veche că un tată şi cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar. Tatăl şi fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu nişte oameni care i-au luat în primire zicându-le:
"Ce oameni proşti, îşi rup încălţămintea şi picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!".

Atunci, tatăl se sui pe măgar şi plecă. Curând se întâlniră cu alţi călători care, de asemenea, au râs de ei:
"Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!".
Tatăl coborî şi sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alţi călători. Văzându-i, aceştia spuseră:
"Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creştere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar ".

"Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceştia?" zise tatăl.
Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câţiva paşi şi alţi oameni pe care-i întâlniră ziseră:
" Ia, uitaţi-vă, ce oameni tirani, două matahale de oameni sănătoşi merg călare pe un biet măgar".

"Ascultă, măi fiule, zise tatăl, cu oamenii aceştia nu o scoatem la capăt. Hai să mai încercăm una !".
Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn şi, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate şi porniră cu el la drum.
Când se întâlniră cu alţi călători, aceştia începură să râdă de ei ca de nişte nebuni că n-a mai fost chip, se spune în povestire, şi de supărare, omul nostru a trântit măgarul într-o râpă, într-un râu şi s-a întors acasă fără el numai să scape de gura lumii."


Acum, gandiţi-vă şi voi, dacă e nevoie să avem gândul: " Dar ce va zice lumea...?"
Lumea nu va zice nimic...decât ce e în mintea ta. Lumea îşi vede de ale ei, nu-i pasă de viaţa ta, nu te cunoaşte, nu îţi ştie dorul, nu-ţi cunoaşte visele şi nici durerea, ea le ştie pe ale ei şi vorbeşte din "ale ei" sau "din ale tale, când pui în gura lumii gândurile tale". (Oare se întelege ce spun? :)
Contează doar ce Îi spui lui Dumnezeu. Contează doar să îţi pui nădejdea în purtarea de grija a lui Dumnezeu faţă de tine.
Ai picat un examen?
Dă slava lui Dumnezeu.
Nu, nu e greşit ce am scris. Dă slava lui Dumnezeu.
Poate data viitoare te vei pregăti mai temeinic. Poate nu e bine pentru tine să mergi pe domeniul ăsta sau poate ţi-a rezervat Dumnezeu ceva mult mai bun. Dă slava lui Dumnezeu pentru toate! Şi pentru bune şi pentru rele (sau ce consideri tu ca e "rău").
Aş putea da multe exemple de felul ăsta. Dar acum mă limitez doar la unul singur.
O bună prietenă a picat la examenul de admitere la o facultate de vază dintr-un oraş mare... Gura lumii şi-a făcut simţită prezenţa! Învaţase la un liceu bun, lumea avea multe şi mari "pretenţii" de la ea. Vai, dar cum se poate aşa ceva...etc!
A fost supărată, a plâns cât a plâns apoi şi-a adunat toate resursele sufletești şi s-a înarmat cu răbdare şi curaj, că va învăţa şi va da din nou examen anul viitor, dar în alt oraş, mai aproape de casă. Până atunci, ca să nu stea un an acasă, s-a înscris la un curs de surori de cruce roşie. Acolo, în spital, a învăţat să îngrijească bolnavii, să facă injecţii...
Îmi amintesc că îmi spunea că într-un salon era un tânăr bolnav căruia îi făcea injecţii. Îi era milă de el, că îl vedea aşa de tânăr şi de bolnav. În timp, s-au împrietenit. Apoi el s-a însănătoşit şi a ieşit din spital, dar au păstrat legătura. Ea a intrat în anul următor la facultate, şi peste alţi patru ani s-au căsătorit. Am fost şi eu la nunta lor.
Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.
Ceea ce în ochii unora a fost un eşec, în ochii lui Dumnezeu este un câştig.

Numai Dumnezeu ştie adâncul din sufletul fiecărui om, nu "gura lumii" care e fie reală, fie e doar în mintea ta.
Ramona Pop
Trimiteți un comentariu