duminică, 11 iulie 2010

Asigurare de viață

Ierodiacon Serafim Pantea

Mulți sunt păcăliți în ziua de azi de firme apărute ca ciupercile după ploaie care fac asigurări de sănătate, pentru pensie, asigurări de viață, pentru studii și alte multe asemenea. E o adevărată industrie și, în același timp, o mafie cu acte în regulă. Când au căzut cele două turnuri în New York, au dat faliment două firme de asigurări. Nu li se plătiseră destui bani? Probabil că primiseră mulți bani dar cei din vârful piramidei s-au decis că o vilă în Hawaii și o insulă grecească, eventual și o flotă de iaht-uri sunt lucruri care trag mai greu în balanță decât despăgubirile așa că au declarat firma falimentară și n-au mai plătit nimic. Sunt multe firme de asigurări care stau 10, 20 sau chiar 50 de ani pe piață și apoi când văd că nu mai intră banii destul de des și în cantități destul de mari, se decid să declare faliment și să dispară de pe piață cu tot ceea ce au putut aduna între timp. Iar cel care are de suferit este cel care s-a încrezut în asemenea scheme elaborate, care de multe ori au în spate chiar nume foarte mari de bănci. Aș spune că asigurările sunt o afacere în măsura în care nu aș fi convins de faptul că denumirea de escrocherie legală ar fi mai potrivită.

Există însă un gen de asigurare foarte des trecută cu vederea de mulți dintre noi. Și ăsta este un lucru ciudat mai ales pentru că nu vorbim de posibilitate să primești înapoi ceea ce ai dat ci discutăm de „însutit și înmiit” plus un bonus cum nu mai dă nimeni altcineva. Firma funcționează de la facerea lumii pe același principiu dar în ultimii două mii de ani a luat mai mult amploare și să i se facă mai multă reclamă.

Să presupunem că vrea cineva să pună deoparte pentru zile negre la această firme de asigurări pe care o vom numi generic „Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”. O pâine integrală costă 1 leu și 30 de bani sau cel puțin atâta costa la un chioșc de lângă Mănăstirea Golia. Iei o pâine în fiecare zi și o dai unui om flămând. Cine nu-și poate permite 40 de lei pe lună, poate încerca cu o jumătate de pâine pe zi, o pâine pe săptămână, cât și cum poate. O pâine pe săptămână înseamna doar 5 lei și 20 de bani pe lună. O sumă modică considerând că un ceai la Cărturești sau la Avant-Garde e 8 lei. E important să dai o pâine sau altceva care este clar util și nu bani pentru că industria cerșetoriei a urcat la cote greu de imaginat. Mulți magnați cu vile și mașini scumpe fac multe zeci sau chiar sute de milioane lunar din cerșit, iar unii au transformat-o într-o adevărată industrie având cerșetori angajați și luând cotă parte. Sunt unele „familii” care fac copii ca să aibă pe cine să trimită la cerșit și nu ca să-i crească, să-i educe, să-i învețe valorile umanității.

Să recapitulăm, o pâine pe zi, pe care o scoatem din renunțarea la unele plăceri sau chiar la vreun viciu, și avem asigurarea că nu ducem lipsă câte zile avem pe pământ. Și bonus? Da, și ca bonus primim Împărăția Cerurilor. Iar asta chiar nu prea poate fi prețăluită cu bani de nici un fel.

Va recomand sa cititi si Omul bionic
Trimiteți un comentariu