Treceți la conținutul principal

Pastorala de Craciun 2010, IPS Justinian Chira

+JUSTINIAN
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Maramuresului si Satmarului
Iubitului nostru cler, cinului monahal,
dreptcredinciosului popor din Episcopia
Ortodoxa Româna a Maramuresului si Satmarului:
Har, binecuvântare si pace de la Dumnezeu
iar de la noi, calde urari de liniste si fericire,
pentru Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului.

"Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei; ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învatat sa se închine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie." 
Troparul Nasterii Domnului

Iubitii mei fii sufletesti,

Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu sa terminam sase saptamâni de curatenie si de post. Postul Nasterii Domnului se numeste postul bucuriei, pentru ca în acest post, spre deosebire de celelalte posturi, de la început pâna la sfârsit, tot crestinul se bucura în sufletul lui, într-o asteptare deosebit de importanta. Asa cum asteapta copiii pe tatal lor, asa cum asteapta copiii pe mama lor, asa au asteptat fiii lui Adam câteva mii de ani. Mii de ani L-au asteptat pe Mântuitorul lumii, L-au asteptat pe Mesia.

Aceasta credinta si aceasta asteptare a existat la întreg neamul omenesc. Nu numai la poporul ales, carora prin prooroci li s-a vestit venirea lui Hristos, ci la toate popoarele lumii a existat credinta în nasterea si venirea lui Iisus Hristos. Chiar si la popoarele cele mai înapoiate din inima Asiei si din inima Africii, chiar si la popoarele care au fost descoperite în lumea noua din America, si acolo exista la oameni credinta în Nasterea si în venirea lui Hristos, în Nasterea Fiului lui  Dumnezeu pe pamânt. Aceasta credinta era universala pentru ca pornea de la un protoevanghelium, adica de la o evanghelie începatoare: “Dusmanie voi pune între tine si între femeie, între samânta ta si samânta ei; aceasta îti va zdrobi capul, iar tu îi vei întepa calcâiul” (Facere 3,15). Atunci când Eva si Adam, înselati fiind de vrajmasul, au calcat porunca lui Dumnezeu si au gustat din fructul oprit, atunci a fost rostit cuvântul acesta, care a vestit venirea unui Mântuitor. Când stramosii nostri, protoparintii nostri, au gustat din acest fruct, au ranit adânc pe Dumnezeu. A suferit grozav atunci Dumnezeu Tatal si Creatorul nostru. Aceasta protoevanghelie, însa, aceasta veste pe care Dumnezeu ne-a dat-o dupa caderea omului în pacat, se realizeaza apoi prin Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos. Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos a schimbat întunericul de pe pamânt, a schimbat total lumea. De la Nasterea Domnului a început cultura, de la Nasterea Domnului a început lumea sa se ridice din ce în ce mai mult. Pentru ca prin Hristos s-a transfigurat nu numai omul, ci cosmosul întreg. Cerurile s-au deschis la Nasterea Domnului Hristos si de acolo au navalit, pur si simplu au navalit cetele îngeresti cântând: “Slava întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace, între
oameni bunavoire!”(Lc. 2,14). Iar de pe pamânt s-a ridicat spre ceruri din partea oamenilor închinare adânca.

Iubitii mei frati si iubite surori,

În Evanghelia de astazi, în capitolul II, versetele 1-12, ne vorbeste maritul si binecuvântatul de Dumnezeu Apostol si Evanghelist Matei, care s-a ostenit si a scris Evanghelia, fara de care noi nu L-am fi cunoscut pe Hristos. Deci, acest evanghelist a scris în capitolul al II-lea, începând cu versetul 1, cum a fost Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos. Astfel, au venit - spune evanghelistul - de la Rasarit, trei mari crai, trei magi, trei mari învatati, trei mari cititori în stele, din adâncul Rasaritului. Nu se spune tara. A fost tara unde a fost turnul Babel, a fost tara unde a coborât Noe pe pamânt cu corabia. De acolo au venit trei crai cititori în stele. Erau calauziti de o stea. Si pâna astazi oamenii nu au înteles ce fel de stea a fost. Pâna astazi oamenii învatati se întreaba ce stea i-a calauzit pe acesti magi? A fost o cometa sau ce a fost aceasta? Si tot cei ce nu sunt luminati de Duhul lui Dumnezeu nu gasesc rapunsul. Raspunsul, iubitii mei frati, sa va ramâna si sa nu-l uitati: nu a fost un corp ceresc, nu a fost o stea materiala, nu a fost o planeta sau cometa, ci a fost o putere cereasca, a fost un arhanghel, un înger, pe care magii l-au vazut ca pe o stea, ca pe o lumina înflacarata ce ardea pe cer. Nu era un corp ceresc, un corp material, ci era o putere cereasca aceasta stea, care îi calauzea pe cei trei magi de-a lungul pamântului Orientului si care s-a oprit când a ajuns deasupra Ierusalimului. Ce s-a întâmplat când a ajuns deasupra Ierusalimului? Steaua s-a stins, steaua s-a ascuns, nu s-a mai vazut, caci asa a fost planul lui Dumnezeu ca steaua sa nu lumineze Ierusalimul si pe Irod. De aceea,cei trei crai au început sa rataceasca prin Ierusalim si sa întrebe: “Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne închinam Lui” (Mt. 2,2). Ei nu stiau de Mesia, nu stiau de prooroci, ei stiau un
lucru: ca un împarat al iudeilor se va naste, care va stapâni lumea.

„Unde s-a nascut acest împarat?”, întrebau magii. Si auzind acest cuvânt, ne spune Evanghelia, “regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul împreuna cu el” (Mt. 2, 3). Si Irod atunci a chemat pe toti preotii si învatatii de la templu care cunosteau Scriptura, care cunosteau proorociile, si i-a întrebat: “Unde trebuia sa se nasca Hristos?” Iar învatatii i-au raspuns: “În Betleem, pentru ca asa spune proorocul”. Care prooroc? Proorocul Miheia, în cap. 5,1: “Si tu, Betleeme, pamântul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic între capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel.” Au vorbit învatatii atât de înaltator despre Betleem si i-au comunicat lui Irod. Iar Irod a dat porunca ca sa fie ucisi toti copiii de la doi ani în jos.

“Unde trebuie sa se nasca Hristos?” era întrebarea lui Irod. Deci, iubite surori si iubiti frati, Irod stia ca trebuie sa se nasca Hristos. El stia ca S-a nascut Hristos. Cu toate acestea, fratilor, a îndraznit sa încerce sa-L ucida pe Fiul lui Dumnezeu. Nu din nestiinta. Ca si Iuda. Si Iuda a stiut ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu si L-a vândut. De aceea pacatul lor este nesters pentru totdeauna, ca si pacatul oricarui necredincios care nu crede în Domnul nostru Iisus Hristos. Stie ca Hristos a venit, stie ca Dumnezeu a venit pe pamânt si totusi se leapada de El. De aceea, acest pacat al necredintei nu va fi iertat nici în cer, nici pe pamânt, nici în veacul de acum, nici în cel viitor, cum zice chiar Hristos. Pacatul împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta niciodata, nici în veacul de acum, nici în veacul viitor. Ce înseamna pacat împotriva Duhului Sfânt? Orice pacat împotriva credintei si mai ales necredinta.

Deci Irod stia, el cunostea ca S-a nascut pe pamânt Fiul lui Dumnezeu si de aceea a dat porunca si i-a rugat pe cei trei magi: “Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Îl veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma închin Lui.” (Mt. 2,8). Era un cuvânt plin de viclesug, pentru ca Irod, acest diavol, voia sa gaseasca unde S-a nascut Fiul lui Dumnezeu si sa-L ucida. Nu vi se cutremura inima când auziti acest lucru? Un om, un om nenorocit, chiar daca era un rege, acest nenorocit, cunoscând si stiind ca Fiul lui Dumnezeu a venit, a cautat sa-L omoare pe Fiul lui Dumnezeu. Rasplata care a fost? Irod a pierit. L-au mâncat viermii de viu. Aceasta a fost moartea lui Irod. Iar cei trei magi au plecat si dupa ce au iesit din Ierusalim, steaua din nou li s-a aratat si i-a calauzit, apoi steaua s-a oprit deasupra pesterii din Betleem si razele ei au început sa curga, sa curga, asupra pesterii asa cum vedem în toate icoanele cum de la stea se coboara raze care lumineaza pestera. Si îngerii se coboara si pastorii vin si aduc daruri si ei. Pastorii ne-au reprezentat pe noi, iubitii mei frati, iar cei trei crai au cazut si s-au închinat, ne spune evanghelistul Matei, si I-au adus daruri. Daruri de aur Iau adus ca la un Împarat al lumii, tamâie I-au adus ca la un Dumnezeu si smirna ca unui om muritor. Aur, smirna si tamâie, ca unui împarat, ca unui arhiereu, ca unui om. Din acest motiv se spune ca sarbatoarea Nasterii Domnului este sarbatoarea pacii, pentru ca pamântul s-a împacat cu cerul, cerul s-a pogorât pe pamânt si a ramas pe pamânt. Pamântul nu mai este al diavolului, pamântul este al lui Dumnezeu. O bolnava îndracita, când i se facea Taina Sf. Maslu, într-o manastire, iar când preotii au început slujba si au dat binecuvântarea mare cu Evanghelia, dupa cum auziti la toate Tainele, când se începe cu cuvintele: “Binecuvântata este împaratia Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh...” , din adâncul cel mai întunecat al acestei
bolnave, satana a început sa strige: “Nu a Lui, a mea este împaratia”, a strigat satana din trupul acelei femei. “A mea este împaratia, nu a Lui.” Si pâna astazi cauta vrajmasul sa stapâneasca lumea prin diferite mijloace, prin patimi. Nu va suparati. Orice lacas în care se savârsesc pacatele, betia, desfrânarile, sunt curtile satanei. Orice lacas de acest gen. Si orice lacas dumnezeiesc, toate bisericile ortodoxe, sunt curtile lui Dumnezeu, sunt palatele lui Dumnezeu, Stapânul cerului si al pamântului, cum spune un frumos tropar: “în curtile casei Tale stând, în cer mi se pare a fi.”

Iubitii mei fii sufletesti,

Ziua aceasta este ziua cea mare. Întotdeauna omul a încercat sa se ridice la cer. Întotdeauna omul a încercat si a râvnit sa zboare. Întotdeauna se uita la pasari cum zboara si a dorit si el sa se ridice, si în timpurile noastre omul a reusit sa se ridice de pe pamânt. Dar tendinta, dorul omului, a fost mereu de a se înalta, de a se ridica la cer, pentru ca Îl cauta pe Dumnezeu, acolo unde e Dumnezeu în ceruri, cum zicem asa de frumos: “Tatal nostru care esti în ceruri…” Dar daca noi nu am reusit, fratilor, sa ne ridicam pâna la Dumnezeu cu trupul, S-a
coborât Dumnezeu la noi, S-a coborât Dumnezeu între noi. Aceasta este slava Lui si a ramas între noi pe Sfintele Altare. În chip nevazut Îl avem pe Dumnezeu între noi.

Mareata este sarbatoarea aceasta, mareata este adunarea voastra a crestinilor, care, desi sunteti obositi, pentru ca v-ati facut si dumneavoastra datoria sa colindati pe un prieten sau pe un vecin, nu ati sovait, ci ati lepadat patul de odihna si ati venit sa preamariti pe Fiul lui Dumnezeu. Mareata este aceasta zi. Din suflet doresc ca în aceste zile de bucurie ale Sarbatorilor Nasterii Domnului, pentru care v-ati pregatit mult prin post si prin spovedanie, sa va trimita Dumnezeu binecuvântari peste familie, iar anul care vine rog pe Dumnezeu sa fie un an binecuvântat. Sa multumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care le-am primit pâna acum. Va îndemn ca, asemeni pastorilor din Betleem si crailor din Rasarit, sa-I aduceti prinosul curat al sufletelor voastre Pruncului nascut.

Anul acesta, cu ajutorul Atotbunului Dumnezeu, s-au împlinit 20 de ani de la reînfiintarea sfintei noastre Episcopii. În acest timp, cinstita preotime si diaconime, sfintitii slujitori ai lui Dumnezeu din manastirile noastre si binecredinciosul popor din Maramures si Satmar au stat cu vrednicie lânga altarele strabune, cu candelele aprinse, ca cele cinci fecioare întelepte, iar acum Hristos, Mirele Cel ceresc, a carui dumnezeiasca nastere o praznuim astazi, va întâmpina pe toti si ne binecuvinteaza munca si jertfa pe care am depus-o în aceste doua
decenii, înaltând sfinte si luminoase altare, deschizându-se multe vetre monahale, crescând un tineret luminos si foarte dornic sa pregateasca un viitor frumos pentru tara noastra iubita si binecuvântata de Dumnezeu.

La acest praznic sa nu uitam de cei ce sunt plecati si sunt departe de tara. La toti le trimitem un mesaj, un salut crestinesc si românesc si îi asiguram ca noi de aici de acasa nu-i uitam, ne rugam pentru toti cei de departe si pentru cei de aproape. Biserica noastra, Biserica strabuna, Biserica Ortodoxa, care este Biserica lui Hristos sta la datorie cum a stat si în cei cincizeci de ani de urgie, de întunecata robie spirituala si sociala deopotriva.

Valurile sunt multe, valurile vietii sunt grele si acum. Corabia lui Hristos este atacata de multe duhuri rele, dar poporul român care este tare în credinta, plin de încredere în Dumnezeu si de dragoste fata de Fiul lui Dumnezeu nu sovaie, priveste înainte, pentru ca el crede în Cel ce S-a nascut în Betleem, si ne-a dat viata prin Cruce, a gustat din paharul mortii, a sfarâmat portile iadului si a deschis usile raiului, risipind întunericul care azi ne înconjoara, iar prin lumina Lui ne aduce în suflete dumnezeiasca bucurie.

Nu trebuie, iubiti frati si întelepte femei sa uitam nici o clipa de cei plecati, de cei saraci, de cei bolnavi, de cei ce au nevoie de ajutorul nostru modest, de mila noastra, de dragostea noastra, de credinta noastra. Biserica noastra, ca dintotdeauna, nu uita sa se roage, sai ajute, sa-i întareasca în credinta pe toti fiii lui Adam.

Sunt multe popoare din lume care nu-L cunosc pe Hristos sau care si-au pierdut credinta în Dumnezeu si de aceea sunt nefericite. Au bunastare, dar n-au pace, n-au liniste, nici fericirea pe care o are poporul credincios sau omul care crede în Domnul nostru Iisus Hristos. Poporul român, poporul din aceasta tara, poporul din acest colt de tara, îl are în suflet pe Hristos, are în inima evlavie fierbinte fata de Maica Domnului, are în minte încredere în Dumnezeu si-L asculta pe Cel pe Care întotdeauna L-a ascultat, adica pe Tatal nostru Cel ceresc.

Cu parinteasca dragoste va îmbratisez pe toti, cu sfintenie, gândindu-ma la voi azi si întotdeauna. Va  binecuvintez si va doresc Sarbatori fericite, ani buni cu sanatate.
 Hristos S-a nascut, bucurati-va!

Al vostru pururea rugator
+J U S T I N I A N
Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.