Treceți la conținutul principal

Când un om vine pe lume

Procesul naşterii este o încercare grea şi pentru mamă, şi pentru copil. Încă din timpurile străvechi, apariţia unui copil pe lume se considera o taină. Astăzi, partea această sacră a naşterii, pe care multe mame o simt de multe ori inconştient,  se amestecă cu destule superstiţii, împrumutate din culturi şi de la popoare diferite, din mode şi tendinţe. Femeile gravide, în largul internetului, împărtăşesc cu generozitate informaţii despre modul în care, totuşi, se poate „naşte în mod ortodox”, urmărind cu plăcere clipuri video despre naşterea în baie, în ocean sau în alte locuri şi locaţii mai exotice.
Şi dacă la întrebările despre viaţa spirituală a viitoarei mame poate răspunde doar un duhovnic, la toate celelalte în legătură cu naşterea este mai bine să ceri sfatul unui expert. Portalul Pravoslavie.ru l-a rugat pe medicul obstetrician şi ginecolog de la Spitalul  Spaso-Petrovsk din Moscova, Roman Ghetmanov, el însuşi tată a 10 copii  să comenteze miturile populare despre sarcină şi naştere. Sursa: http://www.orthomed.ru/news.php?id=29605

Comunitatea medicală de astăzi susţine ideea naşterii naturale?

- La începutul secolului XX, medicina a făcut un pas înainte: femeile au început să nască la spital, în prezenţa a moaşelor profesioniste, care puteau oferi asistenţă medicală de calitate. Imediat au început să scadă ratele mortalităţii, atât infantile, cât şi materne. Şi totul a fost bine, dar, după un anume timp, mulţi medici profesionişti şi-au dat seama că atunci când femeile nasc la spital, e ceva în genul unei benzi rulante: vine gravida, îşi face treaba şi pleacă. Şi femeia în travaliu nu mai este văzută ca o persoană, ci a început să fie percepută ca un obiect al  naşterii.
Unul dintre primii care au vorbit despre asta în mod serios, a fost Michel Odent, care a numit multe lucruri pe numele lor. El a organizat, mai întâi în Franţa şi apoi în Anglia, maternităţi private şi a încercat să se întoarcă înapoi, asigurând anumite condiţii ca femeile să nască acasă. Rezultatul a fost absolut remarcabil. Metodele sale au fost căutate şi în ţara noastră. Îmi amintesc că, la începutul perestroikăi, Odent a venit la noi şi a ţinut prelegeri. Comunitatea medicală îl recunoaşte. În tot cazul, cu câţiva ani în urmă,  medicul şef obstetrician şi ginecolog pe Moscova, profesorul Mark Kurtzer, l-a invitat să vină la centrul pe care-l conduce pentru a relata medicilor despre metodica naşterii moderne. Astăzi, cărţile lui Odent sunt accesibile, poţi să le citeşti şi mulţi oameni îi pun ideile în practică. Am lucrat timp de cinci ani ca medic pediatru, deci nu vorbesc din afara lucrurilor, şi am înţeles că este optim pentru un copil să se nască acasă. Dar aici apar două întrebări: cât de posibil este acest lucru astăzi, în condiţiile noastre, şi pe cât de pregătite sunt pentru asta gravidele însele.
Ca naşterea să decurgă în condiţii de siguranţă, trebuie să se facă astfel încât femeia, în cazul apariţiei oricărei complicaţii, în câteva minute, ea să poată fi transportată într-un loc unde i se vor oferi îngrijiri medicale de înaltă calitate. Adică, la uşa casei ei trebuie să stea, pe tot parcursul naşterii, o ambulanţă, dotată cu echipamente de resuscitare complexe, cu sânge şi plasmă de grupa necesară etc. Poate astăzi oferi aşa ceva medicina rusă? Bineînţeles că nu! Prin urmare, naşterea la domiciliu este  periculoasă, aproape mortală.

- Dvs aţi asistat vreo naştere acasă?

- Da, de două ori. Dar au fost nişte situaţii fără ieşire, când a trebuit  să acord ajutor în regim de urgenţă. În mod special, nu m-aş apuca de asta, pentru că, în condiţii casnice, medicul nu poate garanta nimic. În primul rând, de departe, astăzi, nu orice femeie poate naşte acasă – modul nostru de viaţă, bazat pe confort, aproape că nu lasă loc unor încercări fizice serioase – astfel că e nevoie de o pregătire serioasă.  Iar, în al doilea rând, este aproape imposibil să prezici cum va decurge naşterea, chiar să spunem în cea mai fericită situaţie. Poţi să primeşti 100, 200, 300 de naşteri acasă şi femeile să nască mult mai bine acasă decât la ​​spital – iar a 301-a gravidă să piardă copilul, practic, născând acolo unde trebuie. Şi asta rămâne pe conştiinţa medicului.

- Adică naşterea naturală nu este accesibilă femeii de astăzi?

- Despre medicină nu trebuie să te pronunţi unilateral. Situaţia în diferite maternităţi din ţara noastră este diferită. Pe de altă parte, există, de asemenea, un aspect spiritual aici. La urma urmei, dacă ai născut acasă, de exemplu, sau fără utilizarea de medicamente, aceasta încă nu înseamnă naştere naturală. Viaţa modernă ne-a obişnuit cu un trai confortabil, căutăm în principal bunăstarea. Şi naşterea, uneori, practic, este singurul zdruncin şi şoc real, când nu putem să sperăm decât la ajutorul lui Dumnezeu şi trebuie să ne lăsăm în mâinile Sale. Dar suntem gata pentru asta? Sau iată o altă problemă... Organizaţia Mondială a Sănătăţii se gândeşte acum la modul serios de a introduce o regulă potrivit căreia femeia însăşi trebuie să se decidă asupra modului în care să nască, ce proceduri medicale poate face medicul, şi pe care nu le poate face. Dar gravida nu este specialist şi nu-şi poate imagina consecinţele! Adică, echipa medicală, în loc să-şi continue munca, trebuie să explice pe înţelesul gravidei cum acţionează un medicament sau altul. Aceasta este psihologia omului modern: el vrea să se decidă totul, chiar şi în momentul naşterii. Michel Odent a avut dreptate când a spus că principalul duşman al femeilor la naştere este chiar mintea lor: emoţiile, temerile, gândurile. El a urmărit cum dădeau naştere animalele. Iată un exemplu. La o gradină zoologică năştea o maimuţă. Turma întreagă de „rude” s-a adunat în jurul ei, toate gesticulând violent, ca şi când i-ar fi recomandat ceva, şi naşterea a fost dificilă. Iar când aceeaşi maimuţă a fost izolată într-o cameră separată, ea a născut minunat! Deci, principalul duşman al femeii moderne în timpul naşterii este ea însăşi. Iar cum trebuie să se comporte o femeie însărcinată în travaliu acest lucru există în natura ei.

- Cu toate acestea, multe femei ortodoxe de azi încearcă să găsească o modalitate de a naşte, care să corespundă credinţei lor şi stilului de viaţă creştin. Ce soluţii au ele?

- Multe femei, nu doar ortodoxe, se amăgesc cu sfaturile lui „cutare sau cutare” şi cred că pot naşte în general fără nici o asistenţă medicală. O astfel de viziune „extremistă” asupra lucrurilor se întâlneşte adesea la neofiţi. Atunci când o persoană se apropie de Biserică cu adevărat – e minunat. Dar, de regulă, cei care vin azi la biserică nu au cultura pe care strămoşii lor au avut-o. Contemporanii noştri nu s-au născut în Biserică, nu au crescut, nu s-au educat sub ocrotirea binecuvântată a Bisericii. Trecând pragul bisericii, când sunt deja adulţi, ei devin adesea maximalişti. Şi încă maximalişti în toate! Iar prin aceasta ei fac greşeli, pe care un om ortodox nu ar trebui să le facă. Ei trebuie să depăşească această atitudine şi să-şi revină, căci o astfel de atitudine radicală, mai devreme sau mai târziu, se întoarce împotriva lor. Ce stil de viaţă ar trebui să ducem noi, creştinii ortodocşi? Să fim integri, să ne străduim să trăim cu Dumnezeu, să mergem mai des la biserică, să ne mărturisim şi să ne împărtăşim. Şi atunci şi concepţia, şi sarcina, şi naşterea vor fi naturale. Şi dacă ceva nu merge aşa cum ar trebui, aşa cum v-aţi dori într-un anume moment, gândiţi-vă de ce Dumnezeu ne dă anume astfel de încercări şi acceptaţi greutăţile cu smerenie. Poate, peste vreo douăzeci de ani veţi mulţumi lui Dumnezeu pentru că vi s-a întâmplat aşa şi nu altfel. Din punctul meu de vedere, al unui medic practician, o femeie ortodoxă ar trebui să se deosebească, la naştere, de cea „neortodoxă” doar printr-un singur lucru – să nu le condamne pe celelalte pentru toate păcatele. Numai prin acest lucru, şi nu prin faptul că îşi umple salonul de spital cu icoane. De multe ori, în spital, ne confruntăm cu faptul că femeia vine şi spune: eu sunt ortodoxă, vreau să nasc aşa-şi-aşa, nu voi face cezariană şi  nu voi face asta şi asta. Dar dacă apoi ceva nu merge bine, toţi din jurul ei vor fi vinovaţi. Da, o femeie ortodoxă înţelege: naşterea este un proces natural. Dar trebuie să ţinem minte că tot ceea ce ne este dat este pentru binele nostru spiritual! Cuiva Dumnezeu îi trimite zece copii, şi altcuiva doar unul-doi! Desigur, puteţi da vina pe medicul care v-a operat şi din cauza asta aveţi probleme, în sensul că nu veţi mai fi în măsură să dea naştere la zece copii la rând. Da, astăzi, cezariana se  utilizează foarte pe larg. Desigur, pentru mulţi ortodocşi ea este o problemă. Foarte adesea o cicatrice pe uter complică ducerea sarcinii în naşterile ulterioare. Dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, şi rezultatele reuşite după operaţia cezariană nu sunt o raritate. Eu, de exemplu, am făcut unei femei cinci cezariene. Abordarea trebuie să fie strict individuală şi în conformitate cu indicaţiile medicale.

- Este cezariana prea des astăzi folosită, pentru a uşura „muncă” şi a gravidei, şi a medicului?

- Mereu mi-e teamă să spun ceva împotriva operaţiei cezariene, deoarece, dacă cineva ar crede ce spun eu, fără să se gândească prea mult, şi pierde copilul din cauza asta, eu voi fi de vină. Nu vreau să-mi asum un astfel de păcat. Dar, sincer, foarte des indicaţiile pentru cezariană sunt exagerate. Din păcate, aşa este. Dar, pe de altă parte, aş dori foarte mult ca cititorii să înţeleagă: neîncrederea de medici întotdeauna duce la consecinţe grave. Dacă Domnul te-a adus la medic, este nevoie smerenie. Deoarece nici un fir de păr nu cade de pe capul nostru, fără voia lui Dumnezeu. Daca o femeie, în timpul naşterii, începe „să-şi ceară drepturile”, aceasta nu mai este naştere, ci naştere patologică. Organismul nu funcţionează aşa cum trebuie. Toate problemele trebuie rezolvate înainte de naştere, iar, în timpul naşterii, trebuie să se supună specialistului.

- Dar cum să te pregăteşti, totuşi, ca să naşti natural?

- Naşterea de copii este lucrul cel mai natural pentru o femeie. Fata este pregătită încă din copilărie pentru o viaţă completă de adult; în familie, părinţii devin exemplu pentru ea. Într-o singură zi nu poţi face acest lucru. Şi relaţia cu soţul în căsătorie, de asemenea, trebuie să fie plină, iar dacă există pace în familie, dacă soţii tind să facă din familie o „mică Biserică”, atunci întreaga lor viaţă, şi naşterea copiilor va fi armonioasă. Femeile acum trebuie să muncească mult. Unele, ca să-şi hrănească familiile, altele fac carieră din vanitate. Dar femeia este astfel zidită de la natură, încât creierul ei, atunci când ea se pregăteşte să devină mamă şi naşte, trebuie să fie concentrat numai asupra naşterii şi maternităţii. Ea nu ar trebui să gândească în acel moment unde să investească banii, cum să vândă acţiuni sau la altele. În acest moment, are nevoie de sprijinul tatălui copilului: el trebuie să aibă grijă de familia lui şi nu doar financiar. Familia înseamnă o mare muncă spirituală. Dar astăzi nimeni nu-i dispus să muncească. Chiar şi în naştere, multe femei caută opţiunea cea mai uşoară şi cea mai nedureroasă. Sau unii spun: de să-ţi mai faci o familie, când poţi să te duci să faci FIV şi să concepi un copil fără participarea unui bărbat? De ce să te chinui 12 ore în travaliu, când poţi face operaţie cezariană şi să primeşti copilul mult mai rapid?

- Familiile ortodoxe [de la noi] tind să aibă mulţi copii. Cum este afectată sănătatea femeii de naşterea fiecărui copil?

- Desigur, sarcina şi naşterea înseamnă un stres mare pentru organism. Astfel, sarcina contribuie la dezvoltarea unor boli cronice, cum ar fi varicele. Dar, discutând cu femeile multipare, la noi în parohie sau la spital, văd că sănătatea lor este trainică, nimic nu pare să le doboare, atât de puternice, curajoase şi rezistente sunt. Iar, în plus faţă de sănătatea fizică, există şi sănătatea spirituală. Poate că aceasta îi dă unei femei puterea de a naşte mai mulţi copii. Citiţi Evanghelia, acolo stă scris despre toate acestea.

- Respectă postul gravidele din parohie?

- Există zile foarte stricte, când poţi posti. Desigur, toate se fac în mod individual. Este inadmisibil să duci până la epuizare o femeie gravidă, dar şi moderaţia în alimentaţie este utilă din punct de vedere medical. Iar postul nu numai înseamnă numai post alimentar.

- Tendinţa mondială este ca femeia să dea naştere primului ei copil după vârsta de 30 de ani. Se consideră că ea mai întâi trebuie să-şi construiască o carieră, să devină independentă, şi apoi să facă copii. Acest lucru este justificat din punct de vedere medical? Poate că mamele mai în vârstă  sunt mai dispuse să nască din punct de vedere psihologic?

- Nu văd o astfel de conexiune. Dimpotrivă, creierul, cunoştinţele noastre de educaţie, umane, inteligenţa sunt inutile în naştere. Totuşi, naşterea este, în primul rând, o muncă fizică grea. În timpul naşterii, organismul pierde tot atâtea calorii câte ar pierde cineva, descărcând singur un vagon de cartofi, de exemplu. Desigur, o astfel de muncă se potriveşte mai bine unui organism tânăr şi sănătos.

- În fiecare zi asistaţi naşteri şi puteţi vedea cu propriii ochi cât de greu se vine pe lume. Dar şi Dvs aveţi mulţi copii. Chiar niciodată nu v-aţi temut şi nu aţi avut îndoieli?

- Căsătorindu-mă cu soţia mea, nici măcar nu m-am gândit că ar putea fi altfel. Am înţeles acest lucru când mă pregăteam de Taina cununiei. Fiecare copil nu este numai o povară, dar, de asemenea, o mare bucurie. De exemplu, acum trei ani, s-a născut fiica noastră cea mai mică – şi ce minune a fost! Ne gândeam că, la vârsta noastră, nu vom mai avea copii. Dar Domnul ne-a arătat mila Sa. Adesea se vorbeşte despre dificultăţi financiare. Dar noi, de exemplu, discutăm acum, în apartamentul meu din Moscova. Credeţi că am muncit numai eu pentru el? Nu, desigur, copiii m-au ajutat! Viata merge înainte: cândva locuiam într-un apartament închiriat, apoi, am avut apartamentul nostru, ne-au mai ajutat şi părinţii. Nu s-a întâmplat nimic grav sau de nedepăşit. Pe de altă parte, au fost atât de multe cazuri, în practica mea medicală, când oamenii au petrecut o jumătate de viaţă să obţină anumite avantaje materiale, şi apoi s-au maturizat şi şi-au dat seama că nu aceasta şi-au dorit ei cu adevărat. Nu-i mai bucură propriul lor apartament, pentru cumpărarea căruia au depus atâta efort, dacă el este gol şi nu se aud glasuri şi râsete de copii. Din păcate, astăzi, atât mediul degradat, cât şi modul nesănătos de viaţă îşi spun cuvântul asupra decurgerii sarcinii şi naşterii, asupra posibilităţii organismului de a concepe copii sănătoşi. De aceea e atât de important de a ne folosi de şansa pe care Dumnezeu ne-o dă.

Comentarii

Lavinia a spus…
Foarte fain articolul :)

multumesc pentru postarea lui.

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.