Despre libertate si voia lui Dumnezeu

Din răspunsurile Maicii Siluana

Voia lui Dumnezeu este inimaginabila Lui putere de a-şi plia voia pe voia omului. Adică, El fiind atotputernic şi Libertate absolută, poate şi voieşte nu doar să ne dea libertate şi să ne lase să facem ce voim, în limitele statutului nostru de creaturi, ci şi să ne urmeze cu iubirea Lui, cu purtarea Lui de grijă, în orice abis de neascultare am merge, în orice robie străină ne-am vinde, fără să ne forţeze să facem voia Lui. Doar ne cheamă mereu, fie prin Cuvântul Său Care a grăit prin prooroci sau direct când „S-a făcut om ca noi”, fie prin glasul tainic al durerii din inima noastră.
Când alegem să trăim autonom, să facem după capul nostru, chiar dacă acest cap sunt părinţii noştri, sau un model uman, sau mentalitatea lumii în care ne-am născut, totul ne apare ca „dat”, ca blestem chiar. Şi este. Felul în care trăim este „dat”, este scris în sinapsele creierului nostru subcortical, necontrolat de atenţie şi voinţă decât cu mari eforturi de conştientizare, de „lărgire a conştiinţei” degrabă alunecătoare în „apucăturile ” de bază... Acela e omul nostru vechi. Aceea e viaţa noastră de somnambuli! La noi strigă Apostolul: „Treziţi-vă, cei ce dormiţi, şi nu fiţi morţi, şi vă va lumina pe voi Domnul!”. Da, şi nu e somn, ci somnambulism, pentru că ne mişcăm, ne agităm, ne rănim, ne ucidem, ne sinucidem... La noi strigă Domnul: „Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu!”.
Când răspundem acestor chemări, totul se schimbă. Descoperim că tot ce ni se întâmplă e după „scenariul” nostru, inspirat de la „ai noştri” şi că Dumnezeu a rânduit să ne lase la „mintea noastră” până vom voi să alegem liberi „Mintea Lui”. În acest timp ne păzeşte şi ne conduce cu Pronia Sa, fără să ne stingherească libertatea, care constă în libertatea de a alege între a-L primi sau a-L alunga din viaţa noastră. Numai această alegere e liberă. Celelalte sunt dictate de nevoi, de dorinţe, de plăceri, de frică etc.
Da, poţi să-ţi pierzi cu totul libertatea faţă de păcat, de patimă. Dar niciodată nu-ţi va fi luată libertatea de a alege să-L chemi pe Domnul în ajutor ca să te elibereze de păcat şi să-I dai Lui locul pe care îl ocupă acum plăcerea păcatului... Asta e moartea faţă de păcat, e răstignirea pornirilor compulsive scrise în sinapsele păcatului.
Puterea ca să faci asta ne-o dă tot El. Se dă pe Sine întreg ţie, ca să facă împreună cu tine această schimbare, înnoire a firii, dacă vei lucra la înnoirea minţii tale. Adică hotărârea de a alege mai degrabă moartea, din cauza „sevrajului” cu care te ameninţă patima lepădată, decât să mai alimentezi vechile sinapse cu energia ta de viaţă. Asta e arta ascezei, care se predă (se înmânează) în Biserică. Aici intră şi lupta cu gândurile pătimaşe, aceste „rachete” ale duhurilor întunericului...
Domnul să te ducă mai departe, Om drag, nu atât pe calea înţelegerii, cât pe cea a făptuirii cu simplitate şi credinţă a Poruncilor Sale, după sfânta Sa rânduială.
Cu dragoste și încredere,
Maica Siluana

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

Paraclisul Maicii Domnului

În mine e iadul, în mine e raiul...