Dragostea si posesia

Lise Bourbeau,
Asculta-ti corpul, prietenul tau cel mai bun 
Editura Ascendent

Dragoste! Ce cuvant mare! Am lucrat in ultimii ani cu mii de persoane si fiecare m-a asigurat ca stie sa iubeasca. Ceilalti erau cei care nu stiau

Ce simti in legatura cu aceasta declaratie? Dupa parerea ta, iti iubesti copiii? Partenerul sau partenera de viata? Dar parintii? Sunt sigura ca raspunzi afirmativ. Cu toate acestea, nu exista cumva in tine o anumita insatisfactie? Nu esti tentat sa spui: „Ii iubesc, dar… mi se pare ca relatiile mele cu ei nu sunt chiar cum as vrea sa fie. Mi-as dori tare mult sa pot schimba anumite lucruri”.

Este ceea ce afirma majoritatea oamenilor. Ei incep sa-si dea seama ca aceasta insatisfactie exista in ei de multa vreme. Ei simt ca trebuie sa existe lucruri mult mai bune undeva, in alta parte. Legea dragostei este cea mai importanta lege naturala si spirituala. Ea da nastere la lucruri extraordinare: trebuie doar sa o pui in practica in viata ta.

Dar ce este DRAGOSTEA? Dragostea adevarata, cea din inima, totala si neconditionata?

Inseamna sa lasi celorlalti intreaga libertate si sa le respecti spatiul vital. Inseamna, totodata, sa iti pastrezi spatiul vital si propria libertate. A iubi inseamna a respecta si a accepta ceea ce doresc ceilalti sa realizeze in viata. Dragostea inseamna sa respecti si sa accepti dorinta sau parerea celuilalt, chiar daca nu esti de acord si chiar daca nu intelegi. Dragostea inseamna sa daruiesti si sa indrumi fara a astepta ceva in schimb”.

Incepand de astazi, vei avea ca sarcina in viata sa inveti sa iubesti cu inima. Specialitatea fiecaruia dintre noi este aceea de a iubi cu mintea. Sunt sigura ca stii acest lucru, fiindca toata lumea face asa. Credem ca a iubi inseamna a-i spune celuilalt ce „trebuie” sa faca. Incercam sa-l schimbam pe celalalt pentru a nu face aceleasi greseli ca si noi. Ne gandim ca daca si-ar schimba modul de a fi, de a actiona, de a gandi, de a vorbi, viata ar fi mult mai fericita. Dar, atentie… ceea ce se intampla in viata altora nu te priveste. Traiesti pe pamant pentru evolutia ta personala si nu pentru a altora.

Analizam si judecam continuu comportamentul celorlalti pentru ca asteptam ceva de la ei. Aceasta nu este decat posesie. Inseamna ca iubesti cu mintea. Dragostea adevarata presupune sa daruiesti si sa indrumi fara a astepta nimic in schimb. De cate ori n-am crezut ca iubim! Si de cate ori nu ne-am intrebat ce nu merge in viata noastra!

O doamna mi-a povestit odata ca sotul ei a venit acasa intr-o seara si a anuntat-o ca are intentia sa-si amenajeze o mica gradina. Dialogul s-a desfasurat dupa cum urmeaza:
„Draga mea, am chef sa-mi amenajez o gradina.”
„Dar n-are nici un sens! Muncesti mult prea mult; vii acasa la 8 sau 9 in fiecare seara: N-o sa ai timp sa te ocupi de ea.”
„Totusi, mi-ar placea sa-mi fac o gradina. Daca n-o sa am timp sa ma ocup, o sa-l rog pe baiatul nostru sa aiba grija de ea.”
„Doar il stii prea bine pe-acesta mare (are 18 ani), cand ai nevoie de el nu-i niciodata aici. Ce-o sa te faci atunci? N-ai timp destul. O sa fie o munca in plus pentru tine.”

In urma argumentelor ei, s-a dat batut si a decis sa renunte la gradina. Toata seara, doamna a simtit in sinea ei o anumita nemultumire. El statea infipt in fata televizorului, fara sa scoata o vorba. Ea s-a pus pe mancat… de nervi! Simtea ca el e prost dispus pentru ca il determinase sa se razgandeasca.
A procedat astfel, in primul rand, pentru ca-l iubea si, in al doilea rand, pentru ca a vrut sa evite ca el sa faca o munca inutila. Este exact ceea ce se numeste a iubi cu capul. Ea nu-l iubeste cu inima. Daca l-ar iubi astfel, i-ar fi spus: „Daca iti face placere, amenajeaza-ti o gradina.” Daca el n-ar fi avut timp sa se ocupe de gradina, cu ce ar fi afectat asta viata ei? Vezi, a iubi inseamna a accepta dorintele celorlalti, chiar daca nu le intelegi si chiar daca nu esti de acord cu ele! Cred ca omul despre care vorbeam mai inainte ar fi facut in asa fel incat sa vina acasa mai devreme pur si simplu pentru a se bucura de gradina sa. Daca ar fi ajuns s-o neglijeze fiindca n-a obtinut rezultatele sperate sau din lipsa de timp, ar fi avut cel putin satisfactia de a fi facut ceea ce-si dorea, fie chiar si pentru scurta vreme.
Ti-as putea da mii de exemple de acest gen. A iubi presupune a respecta spatiul vital al celuilalt. De fiecare data cand incercam sa indrumam pe cineva, sa-i schimbam sau sa-i controlam actiunile, cuvintele si gandurile, intram in spatiul sau. Atunci el isi pierde acest spatiu si noi il pierdem pe al nostru. Cele doua spatii vitale fiind amestecate, fiecare traieste sufocat de celalalt.

Tot ce exista pe pamant are nevoie de spatiul sau vital pentru a creste si a evolua. Daca incercam sa plantam cinci sau sase copaci in acelasi loc, n-o sa mearga, nu? Acelasi lucru este valabil si pentru om. Spatiul vital e foarte important. Unii au nevoie de un spatiu mai mare decat altii: de exemplu o persoana independenta, cu un caracter puternic, fie el copil sau adult.
Ai observat ca, in general, copii au nevoie de un spatiu larg? Copiii din noua generatie sunt foarte evoluati; ei stiu sa iubeasca. Noi suntem cei care-i invatam posesia. Ar fi in interesul nostru sa-i observam mai indeaproape…

Incepi acum sa intelegi ce inseamna „a iubi”? Totusi, trebuie sa fie clara pentru tine diferenta dintre a accepta si a fi de acord. A accepta inseamna a constata ca ceva exista. A fi de acord inseamna a avea aceeasi parere. A iubi cu adevarat presupune sa fii capabil sa accepti chiar daca nu esti de acord; lucru foarte dificil pentru majoritatea oamenilor. Orgoliul ne impiedica sa vedem lucrurile in acest fel.

Evident, nu este usor pentru un parinte sa-ti vada copilul drogandu-se: „Nu pot accepta ca fiul meu ca se drogheaza, nu e bine pentru el. Nu sunt de acord, n-are nici un sens”. Dorim ca toata lumea sa fie fericita potrivit notiunii noastre de fericire. Dar daca baiatul simte nevoia sa se drogheze, inseamna ca are de trait o experienta prin asta. Nici parintii, nici altcineva n-are dreptul sa-l judece, sa-l critice sau sa incerce sa-i controleze viata. Raspunderea ii apartine numai lui. El singur va hotari cand sa inceteze, si asta se va intampla cand va fi invatat ceea ce avea de invatat. El singur va trebuie sa suporte consecintele alegerii sale.

Pericolul pentru acest copil este acela de a fi inconjurat de persoane care stau pe capul lui, spunandu-i ca nu este corect ce face si incercand sa-l impiedice sa faca acel lucru. Astfel nu vor reusi decat sa-l intarate si mai mult. O va face pentru a se razbuna, pentru a sfida autoritatea. Cea mai frumoasa dovada de dragoste ar fi sa i se spuna: „personal nu sunt de acord. Stiu ca e periculos sa te droghezi. Dar, la urma urmei, e viata ta, raspunderea ta; daca pe tine asta te face fericit, eu nu pot schimba nimic. Totusi, e important sa stii ca alegerea ta va avea consecinte carora va trebui sa le faci fata Te-ai gandit la ele?” Tanarul isi va respecta mult mai mult parintii daca ei au aceasta atitudine. A lasa pe altul liber in spatiul sau vital inseamna a-i respecta hotararile, inseamna a-i respecta felul de a fi.

E important sa faci diferenta intre „a fi” si „a avea”. A iubi inseamna sa-i lasi pe ceilalti sa fie asa cum vor si nu sa le dai tot ceea ce vor sa aiba. Daca un copil se hotaraste sa poarte parul lung, sa se lase de invatat, sa manance diferit, sa gandeasca diferit, e alegerea lui.

Lucrez de multa vreme cu notiunea de „dragoste” si vad permanent miracole intamplandu-se in fiecare zi. E fantastic! De indata ce oamenii incep sa puna in practica, in viata lor, aceasta notiune, indiferent ca e vorba de sot, copii, parinti, prieteni, angajati sau sefi, rezultatele sunt extraordinare. Dragostea are puterea de a produce schimbari benefice pentru toti.
Va recomand sa-i invatati pe copii notiunea de „dragoste” de cand sunt foarte mici, inca de la nastere si chiar din timpul celor noua luni de sarcina. Mama poate sa-i spuna ca il va respecta si ca el va decide singur asupra vietii sale. Acest copil va fi mult mai evoluat. Dupa nastere, invatati-l in continuare, dezvaluindu-i faptul ca tot ceea ce i se intampla e numai datorita lui.
O persoana face o alegere gandindu-se ca aceasta alegere este cea mai buna pentru sine. De aceea e important sa-i acceptam deciziile. Daca cineva apropiat iti spune: „As dori sa fac cutare sau cutare lucru” si decizia sa iti displace, nu incerca sa-l faci sa se razgandeasca. Mai bine spune-i: „daca tu crezi ca asta te va face fericit, foarte bine. Eu te iubesc si nu vreau decat sa te stiu fericit. Dar esti constient de ceea ce vrei sa faci? Te-ai gandit la consecinte? Daca da, atunci e foarte bine.”
„Daca acest lucru te face fericit, atunci fa-l.” Poti sa-ti imaginezi ce efect are aceasta intr-o relatie? Iti amintesti sa ti se fi spus asa ceva cand erai tanar? Ai dori sa ti se vorbeasca astfel? Ce intrebare!

Comentarii

Dana a spus…
Foarte greu de acceptat acest text. Ma refer la acceptarea unor decizii ale copilului, decizii cu care nu esti in mod corect de acord. Nu poti accepta pentru ca vrei sa il feresti de durere. Este aproape imposibil pentru o mama sa aplice asa ceva. Asta pana cand nu trece printr-o procedura dureroasa dar eliberatoare de cunoastere a sinelui. Abia dupa aceea poate sa inceapa sa inteleaga cu inima aceste notiuni pe care daca le intelege doar rational nu le poate aplica...
Ramona a spus…
Dragă Dana,
Ştiu ce spui şi te înţeleg foarte bine...

Veneam într-o zi spre casă şi eram foarte tristă pentru că ceva ce eu îmi dorisem foarte mult, nu s-a împlinit. Mă rugam şi încercam să accept sau să înţeleg de ce nu se întâmplă ce credeam eu că e bine să se întâmple (ma contează ce?). Ţin minte şi acum...treceam strada şi deodată întreaga mea frământare s-a transformat în durere dar am simţit şi pace, linişte. Mi-e greu să explic, ştiu doar că am înţeles. Dumnezeu de atâtea ori ne aşteaptă cu dragoste plin de îndelungă răbdare în timp ce noi ne trăim viaţa...aşa cum o trăim. Nu ne controlează, nu ne pedepseşte, respectă libertatea noastră şi într-o vreme înţelegem cât putem noi să înţelegem ceea ce trăim- oamenii şi întâmplările din viaţa noastră.
''Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul''
Văd copii sau tineri forţaţi să facă anumite fapte bune iar urmarea este o revoltă împotriva acestora. Numai Dumnezeu şi Maica Domnului îi pot învăţa pe părinţi cum să-şi crească copii în dragoste şi în mod înţelept.
Mai întâlnesc tineri care s-au lovit de greutăţi şi care au spus că dacă cineva le-ar fi vorbit şi i-ar fi obligat să asculte, le-ar fi fost mai bine. Ironic şi neadevărat pentru că învăţăturile date cu forţa nu rodesc, ei ştiu asta, cu toate că spun altceva.
Şi apoi...părinţii nu pot trăi viaţa copiilor. Aceasta nu le aparţine, nu e ''în posesia lor''.

Adânc şi complicat subiect pentru ora asta, Dana :)
Loredana a spus…
Sa ai o saptamana plina de dragoste!
Ramona a spus…
Mulţumesc din sulfet, Loredana! Asemenea îţi doresc şi eu.
Te îmbrăţişez.

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

În mine e iadul, în mine e raiul...

Paraclisul Maicii Domnului