Prietenia, darul Domnului pentru oameni

Cristina Sturzu

Prietenia este un catalizator pentru iubire şi fundaţie în orice relaţie sănătoasă. Dumnezeu ne-a creat să avem nevoie unii de alţii. Dacă în căsătorie cei doi se au unul pe celălalt ca prieten intim şi companion de viaţă, persoanele singure au în general un cerc de prieteni care îndeplinesc acest rol. Spre exemplu, cineva îţi poate oferi sprijin sufletesc, altcineva e foarte distractiv şi vă întâlniţi pentru asta, iar cu altcineva îţi poţi manifesta preocupările spirituale ori culturale.

Şi totuşi, cu toate că prietenia este o relaţie atât de importantă, de multe ori nu ne gândim la ce fel de prieteni ne dorim. Rareori ne întrebăm dacă prietenii pe care îi avem au vreun rost în viaţa noastră. Mântuitorul spune să iubim aproapele ca pe noi înşine. Dar, din nefericire, mulţi dintre noi considerăm că „a-ţi iubi aproapele“ înseamnă automat a-l considera prieten şi, mai ales, de multe ori, a nu-i spune niciodată „nu“. Însă acest verset nu asta învaţă. Relaţia de prietenie este întotdeauna o alegere - una care cere înţelepciune şi o abordare serioasă. Dar înainte de a decide dacă cineva va face sau nu va face parte din cercul de prieteni, avem nevoie să cunoaştem ce fel de oameni pot fi sau nu pot fi incluşi în cercul nostru de prieteni. Avem nevoie să ştim ce fel de prietenie ne dorim. Şi iată, să ne punem câteva întrebări: Dacă aş putea avea o prietenie care să fie tot ce mi-am dorit vreodată, cum ar arăta aceasta? Despre ce lucruri aş vrea să vorbesc în mod obişnuit? Cât de dese ar fi întâlnirile? Ce activităţi am face în comun? Şi poate cel mai important, cum m-ar schimba această prietenie ideală?

Ce ştii despre prieteniile tale?

Petrece câtva timp meditând la această prietenie pe care îţi doreşti s-o ai. Reţine, nu despre o persoană este vorba, ci despre un fel de relaţie. Pasul următor va fi mai greu, dar e foarte important. Fă o listă cu persoanele care fac parte din cercul tău de prieteni. Nu cei pe care-i vezi din când în când, ci doar cei apropiaţi, cei cu care poţi împărtăşi problemele tale cele mai intime. Apoi, pe rând, evaluează dacă se potrivesc acelei descrieri. Care aspecte ale prieteniei merg foarte bine? În care parte nu se potrivesc? Există vreo persoană cu care prietenia e de fapt opusul la ce vrei sau doreşti?

Cu siguranţă, nici o prietenie nu e perfectă şi întotdeauna va fi şi loc de mai bine. Dar această explorare simplă poate fi un pas important în recunoaşterea acelor prietenii care nu doar că nu-ţi ajută pe Cale, dar sunt chiar toxice pentru sufletul tău. Odată ce ai terminat această evaluare, poţi opta spre trei alegeri:

Prima ar fi să accepţi prietenia aşa cum este ea. În general, această opţiune se aplică doar în acele relaţii total satisfăcătoare. Dacă ai astfel de prieteni, mulţumeşte lui Dumnezeu pentru binecuvântarea pe care o ai şi împărtăşeşte-le şi lor această bucurie.

Libertatea, una din cheile prieteniei

Apoi, o altă opţiune ar fi să renegociezi relaţia. Să-i spui prietenului ce merge şi ce nu merge. Şi să-i arăţi în ce ar consta o anume schimbare de situaţie. Este important însă ca să eviţi învinovăţirile. În definitiv, amândoi aţi creat relaţia pe care o aveţi acum. De asemenea, decide-te ce vei face dacă prietenul refuză să schimbe acele lucruri.

Una dintre cheile prieteniei este libertatea. Prin această libertate, prietenia devine mai profundă şi relaţia creşte mai sănătoasă. Prieteniile sănătoase sunt relaţii în care fiecare persoană îi acordă celeilalte spaţiu să crească şi să se schimbe. În loc să-l posede pe celălalt, un prieten adevărat îl încurajează în drumul său. Khalil Gibran surprinde această nevoie de spaţiu: „Staţi împreună, dar nu prea aproape unul de altul. Căci stâlpii templului stau la distanţă unul de altul, iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.“

Când o persoană se schimbă, fireşte, relaţia se va schimba şi ea. Prietenii adevăraţi ştiu însă că prietenia poate face faţă schimbărilor şi dacă nu se întâmplă aşa e probabil ca dintru început relaţia să fi fost clădită pe o fundaţie nesănătoasă. Fără libertatea de schimbare şi creştere, prietenia poate fi asaltată de gelozie, care poate şi chiar ruinează multe prietenii, deoarece gelozia se hrăneşte cu aşteptări nerealiste şi este rezultatul încărcării unei relaţii cu nevoi emoţionale pe care doar Dumnezeu le poate împlini.

„Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune“

Şi astfel ajungem la cea de-a treia opţiune, care ar fi să închei prietenia. Deşi pare cam dur, uneori e cea mai sănătoasă şi iubitoare manieră pe care o poţi aborda faţă de cineva care în mod constant şi efectiv te trage în jos şi te scoate din voia Domnului pentru tine.

Prieteniile apropiate ne influenţează profund ca persoană şi în ceea ce vom deveni de-a lungul anilor. Sfântul Apostol Pavel ne spune şi nouă, prin epistola adresată corintenilor, să nu ne lăsăm înşelaţi, căci „tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi.“ Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Totuşi dacă prietenia cuiva te vatămă sufleteşte, îndepărtează de la tine acea prietenie. Căci dacă noi tăiem de multe ori unele din mădularele noastre când nu se mai pot vindeca şi când îmbolnăvesc şi pe celelalte, cu atât mai mult trebuie să facem aceasta când este vorba de sănătatea sufletului nostru!“ Iată încă un motiv pentru care avem nevoie să ne alegem prietenii cu atenţie şi să nu ne fie frică să spunem „nu“.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

În mine e iadul, în mine e raiul...

Paraclisul Maicii Domnului