Treceți la conținutul principal

Ce ne facem cu pubertatea?

Raluca Jacono

Pubertatea este o realitate nu o boala.
Creierul adolescentilor, asa ne-au invatat neurobiolgii in ultimul deceniu, e pur si simplu in santier. Eu pledez pentru copii, sa aiba voie sa isi atarne o placuta pe lobul frontal unde sa scrie: "inchis pe motiv de santier in lucru". La unii, "santierul" dureaza cateva saptamani, la altii mai multe luni sau ani. Daca vreti sa aprofundati, exista literatura de specialitate destula, din suflet vi-l recomand pe Prof. Gerald Hüther din Göttingen!

Unii parinti incep – in momentul in care copiii ajung la pubertate si potentialul de conflicte creste in mod firesc – un fel de “educatie in stil turbo” sa ingrase porcul in ajun. Ei, good news: e prea tarziu. Acum e cazul sa va puneti manusile de box si sa fiti cat mai bine antrenati in sparring. Pentru ca sparringul e tot ce va ramane ca sa le fiti de folos copiiilor pubertari.

Sparring inseamna pentru un parinte, sa tina contra maxima si sa cauzeze daune minime!

Pubertatea e “payback time” in sensul ca acum putem verifica ce calitate au avut relatiile interfamiliale din ultimii 12 ani. Si aceasta calitate poate fi evaluata doar in situatii de conflict.
Sfaturi pentru parinti? Axati-va mult pe viata voastra de cuplu si cautati-va sprijinul reciproc in partener. Sunt vremuri furtunoase si pubertarii au nevoie nu numai de o oarecare libertate ci de parinti care sa actioneze ca turnurile de veghe in furtuna: sa trimita din cand in cand semnale clare pentru a-si ajuta copiii sa navigheze intr-o mare complicata si plina de riscuri.
Pentru un copil aflat la pubertate, cand totul merge bine – scoala, prietenii, relatiile de dragoste etc – nu mai are nevoie de parintii lui. Are insa nevoie de parinti atunci cand nu toate merg cum trebuie!
Si cand nu toate merg cum trebuie are nevoie de parinti care sa ii fie credinciosi si care sa il iubeasca asa cum e, nu de politzisti care sa ii explice cum si ce trebuie sa faca pentru a fi “mai bun decat e”.
De ce are nevoie un adolescent cand are note proaste la scoala? Are nevoie de un prieten sau de un Predicator? Are nevoie de "doar ti-am spus eu..." sau "ar trebui sa te straduiesti mai mult"?
De ce are un tata nevoie cand e nemultumit cu locul de munca si il bate gandul sa isi dea demisia? Are nevoie de o sotie care sa ii predice despre tot ce a facut gresit pana a ajuns in situatia asta? Sigur ca nu. Atat tatal cat si adolescentul are nevoie de suport pe toata linia. Asta nu inseamna ca parintii trebuie neaparat sa fie de acord cu toate deciziile adolescentului, sa se pozitioneze insa clar fara a lasa nici un dubiu ca sunt de partea copilului lor. Daca parintii nu o fac atunci cine?
Ce valoare au notele proaste vizavis de energia pe care o luam din relatiile de dragoste intacte si de calitate? Si cu relatii intacte si bune se indreapta orice nota! Garantat!

Raluca Jacono este consilier famililal in reteaua internationala FamilyLab.

Sursa: http://desprejesperjuul.blogspot.ro/2011/07/ce-ne-facem-cu-pubertatea.html

Comentarii

Nicol a spus…
Are mare dreptate acest dr.Mi-aduc aminte de atatea scene dintre mine sii fiica mai mare;acum momnetele s-au mai rarit, Slava Domnului dar iti spun din experienta ca teoria e simpla, realitatea si incercarile parintilor depasesc puterea de intelegere;e nevoie de muuulta , muuulta rabdare si rugaciune!

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.