Ce ne facem cu pubertatea?

Raluca Jacono

Pubertatea este o realitate nu o boala.
Creierul adolescentilor, asa ne-au invatat neurobiolgii in ultimul deceniu, e pur si simplu in santier. Eu pledez pentru copii, sa aiba voie sa isi atarne o placuta pe lobul frontal unde sa scrie: "inchis pe motiv de santier in lucru". La unii, "santierul" dureaza cateva saptamani, la altii mai multe luni sau ani. Daca vreti sa aprofundati, exista literatura de specialitate destula, din suflet vi-l recomand pe Prof. Gerald Hüther din Göttingen!

Unii parinti incep – in momentul in care copiii ajung la pubertate si potentialul de conflicte creste in mod firesc – un fel de “educatie in stil turbo” sa ingrase porcul in ajun. Ei, good news: e prea tarziu. Acum e cazul sa va puneti manusile de box si sa fiti cat mai bine antrenati in sparring. Pentru ca sparringul e tot ce va ramane ca sa le fiti de folos copiiilor pubertari.

Sparring inseamna pentru un parinte, sa tina contra maxima si sa cauzeze daune minime!

Pubertatea e “payback time” in sensul ca acum putem verifica ce calitate au avut relatiile interfamiliale din ultimii 12 ani. Si aceasta calitate poate fi evaluata doar in situatii de conflict.
Sfaturi pentru parinti? Axati-va mult pe viata voastra de cuplu si cautati-va sprijinul reciproc in partener. Sunt vremuri furtunoase si pubertarii au nevoie nu numai de o oarecare libertate ci de parinti care sa actioneze ca turnurile de veghe in furtuna: sa trimita din cand in cand semnale clare pentru a-si ajuta copiii sa navigheze intr-o mare complicata si plina de riscuri.
Pentru un copil aflat la pubertate, cand totul merge bine – scoala, prietenii, relatiile de dragoste etc – nu mai are nevoie de parintii lui. Are insa nevoie de parinti atunci cand nu toate merg cum trebuie!
Si cand nu toate merg cum trebuie are nevoie de parinti care sa ii fie credinciosi si care sa il iubeasca asa cum e, nu de politzisti care sa ii explice cum si ce trebuie sa faca pentru a fi “mai bun decat e”.
De ce are nevoie un adolescent cand are note proaste la scoala? Are nevoie de un prieten sau de un Predicator? Are nevoie de "doar ti-am spus eu..." sau "ar trebui sa te straduiesti mai mult"?
De ce are un tata nevoie cand e nemultumit cu locul de munca si il bate gandul sa isi dea demisia? Are nevoie de o sotie care sa ii predice despre tot ce a facut gresit pana a ajuns in situatia asta? Sigur ca nu. Atat tatal cat si adolescentul are nevoie de suport pe toata linia. Asta nu inseamna ca parintii trebuie neaparat sa fie de acord cu toate deciziile adolescentului, sa se pozitioneze insa clar fara a lasa nici un dubiu ca sunt de partea copilului lor. Daca parintii nu o fac atunci cine?
Ce valoare au notele proaste vizavis de energia pe care o luam din relatiile de dragoste intacte si de calitate? Si cu relatii intacte si bune se indreapta orice nota! Garantat!

Raluca Jacono este consilier famililal in reteaua internationala FamilyLab.

Sursa: http://desprejesperjuul.blogspot.ro/2011/07/ce-ne-facem-cu-pubertatea.html

Comentarii

Nicol a spus…
Are mare dreptate acest dr.Mi-aduc aminte de atatea scene dintre mine sii fiica mai mare;acum momnetele s-au mai rarit, Slava Domnului dar iti spun din experienta ca teoria e simpla, realitatea si incercarile parintilor depasesc puterea de intelegere;e nevoie de muuulta , muuulta rabdare si rugaciune!

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

În mine e iadul, în mine e raiul...

Paraclisul Maicii Domnului