marți, 14 octombrie 2008

Prin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre

Mă bucur si eu alături de Irina pentru ca a găsit o carte mare: Noul Testament cu Psalmii, dar pe care o poate lua peste tot cu ea si, astfel, se poate ruga oricând din psaltire.
Asta mi-a adus aminte de o prietena (si mai mult decât atât) foarte draga mie, care citeşte în fiecare zi cate 5 psalmi, astfel încât, atunci când termina de citit toţi cei 151, ii ia de la capăt. Pe parcursul câtorva ani, i-a citit de mai multe ori, ajungând sa-i ştie pe de rost.
Si, pentru ca un omuleţ drag m-a întrebat daca n-am mai scris “povestioare” pe blog, iată ca azi voi scrie despre acea prietena a mea si despre viata ei. Poate va fi de folos cuiva.

Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.(Luca, 21,19)

“ Nu se ruga. Nu avea obiceiul să se roage. Mama ei o învăţase, dar nu se ruga. Mergea rar la biserică. S-a căsătorit la 24 de ani cu un tânăr pe care l-a vazut doar de 3 ori înainte de nuntă. S-au cunoscut tot la o nuntă, şi au corespondat timp de doi ani. Când s-au întâlnit a treia oara, el a cerut-o de soţie. I s-a părut un om bun şi îl iubea. S-au căsătorit.
Au venit şi copii şi responsabilităţile. O viaţă cu bucurii şi cu tristeţi.
Acum, după casatorie a observat că de fiecare dată când apărea o greutate în viaţa lor, soţul ei prefera să rezolve situaţia apelând la băutură. Dar asta nu e niciodată o soluţie, nu e o rezolvare a problemelor, ci e o problemă în plus. Certuri, jigniri, lacrimi, durere, disperare.
Nu asta îşi dorise ea de la viaţă. Nu aşa îşi imaginase viaţa de familie.
Şi-a pus în gând să divorţeze. Ba, chiar spunea că s-a saturat de viaţa asta şi mai bine ar fugi şi ar trai sub un pod! Dar n-a divorţat. Nici n-a fugit de acasă.
A apelat la mama lui, dar nu i-a fost de ajutor, fiind ea însăşi cu probleme afective, având la rândul ei o copilărie traumatizantă. Apoi, a aflat ca şi copilăria soţului ei a fost tristă, cu un tată care avea obiceiul să bea. Acum, povestea se repeta.
Unde să găsească scăparea?
Şi-a amintit de rugăciunile pe care le învăţase de la mama ei, de zilele din copilărie în care mergea la biserică... Scăparea era numai la Dumnezeu!...

A auzit de un preot ale cărui rugăciuni puternice au ajutat mulţi oameni necăjiţi. L-a căutat. Părintele a ascultat durerea ei şi a îndemnat-o să se roage şi să postească.
Femei a început să se roage, să postească aşa cum o îndemnase părintele.
Timp de 20 de ani. Se ruga o perioadă, era bine în familia ei, linişte şi pace, se bucura sufletul ei, apoi iar venea o furtună năprasnică, iar mergea la părinte şi iar se ruga cu stăruinţa. Părintele îl pomenea la Sfânta Liturghie, împreuna cu toţi ai casei. Puterea rugăciunii se simţea, căci Domnul aducea linişte în casa lor. Pe urma furtuna iar venea. Femei iar se ruga şi tot aşa, timp de 20 de ani. Se roagă şi acum...neîncetat, în fiecare zi...
Ce s-a petrecut în tot acest timp? Au început sa meargă la biserica. Toţi. Erau nelipsiţi.
Copii au crescut şi şi-au făcut un rost, terminând fiecare o facultate.
Femeia s-a rugat mereu pentru soţul ei, pentru familia ei. Îi pomenea în rugăciune şi pe copii, de fiecare data când se ruga.
Într-o zi, după ce se rugase şi postise aşa cum i-a spus părintele (citea Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul Maicii Domnului şi din Psalmi), femeia a avut parte de o mare bucurie!
Soţul a venit acasă şi i-a spus:
-M-am oprit cu prietenii la colt; m-au chemat la ei şi m-am dus. Mi-au dat să gust din băutura pe care unul dintre ei a adus-o de la ţară...N-am putut înghiţi! Le-am făcut cu mana şi am plecat. Mai încolo am aruncat conţinutul paharului!
În inima femeii cântau îngerii! Slava Ţie Doamne, Slava Ţie! Mare e Dumnezeu!
Cel care înainte se mânia la orice vorba buna sau rea, că nu mai ştia femeia cum să-i vorbească, acum era blând ca un miel! Privirea şi întreaga fizionomie a feţei i se schimbase. Privirea cruntă devenise blândă. Părea cel mai blând om din lume.
Mergând la biserică la sfintele slujbe, a început să-i cunoască pe enoriaşi şi pe părinte. Acum, soţul doamnei ajunge primul la biserică şi cânta în strană!
Rugăciunile femeii au ajutat-o şi pe ea. Au ajutat-o să se apropie de Domnul, de Biserica Sa, de Maica Domnului, de sfinţii Săi.
Cei mai îndrăgiţi îi sunt psalmii, pe care îi citeşte şi acum. Şi, cum spuneam, citeşte în fiecare zi cate 5 psalmi. E pravila pe care şi-a făcut-o din tinereţe, din timpul în care mergea la părintele care a sfătuit-o. Între timp, părintele a fost chemat la Domnul. A plâns în ziua aceea, căci îl iubise şi îl preţuise ca pe un tată. Domnul să-l numere între sfinţii Săi.
Mare e iubirea Ta, Doamne, faţă de oameni, căci nu doreşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu!”

P.S
Ştiu aceasta întâmplare chiar de la doamna care a trăit-o. Când mi-a spus-o prima dată, nu am reţinut anii, îi amintise vag sau deloc, nu mai ştiu. Totuşi, reţinusem cumva că se rugase timp de 8 ani de zile. Am spus cuiva despre aceasta şi reacţia a fost următoarea:
- 8 ani! Pai, eu l-aş fi părăsit demult. Cum să trăiesc aşa 8 ani de zile? Nu m-aş fi rugat atât.
Am întrebat-o iar pe doamna cât timp s-a rugat aşa pentru soţul ei. S-a mirat de întrebarea mea.
- Nu, nu 8 ani, ci de când erau copii mici, asta înseamnă timp de 20 de ani. Acum copii sunt mari, soţul meu e blând, dar eu mă rog în continuare!

Ramona P.

2 comentarii:

Ana spunea...

Superba povestioara,minunata femeia,Doamnul sa ii dea sanatate ei si familiei ei!!! Sitie ca ne-ai spus-o,pe mine m-a incurajat. Nu am barbat care bea,dar m-a incurajat in alt fel :) Imi place cum povesteti,felictari! ( nu vreau sa te smintesc ...)

Ramona spunea...

Multumesc frumos, Ana, pentru urari. Ii voi transmite cu bucurie.
E printre cele mai blande fiinte pe care le cunosc.E frumoasa, delicata si de o finete rar intalnita.

Doamne, ajuta!