Doamna mea, adica doamna la care am stat in Sighet, timp de un an de zile, in gazda (si de care, acum, mi-e foarte dor), avea obiceiul sa petreaca foarte mult timp in fata televizorului. O data s-a intamplat sa se strice. A intrat in panica si era de nerecunoscut...
Nu ma uit la televizor de vreo trei ani. Se intampla sa mai vad cate o emisiune sau un film, dar foarte rar. Nu am ce sa vad. Dar nu vreau sa ma laud, pentru ca atunci voi pati acelasi lucru pe care l-am trait cu ceva timp in urma, cand tocmai reusisem sa nu ma mai uit la tv vreme de 6 luni, dar spunand unui prieten, care s-a mirat foarte, am intarit cuvintele mele si am simtit ca ma laud. Ei, sa vezi pe urma dependenta. Ma culcam tarziu si ma dureau capul, ochii si stomacul. N-am devenit mai inteligenta si mi-am pierdut si timpul. Acum, asa cum spuneam, nu ma mai uit la tv de vreo trei ani. Nici nu ma mai gandeam la el, si nici nu mi-am pus intrebarea: "cum am reusit?"
Pana azi.
Citind aici , n-am reusit sa imi retin un zambet. (Nu stiu cine-i Kati, dar mi-e draga foarte).
Si mi-am amintit. Asezasem peste televizor o panza (ca sa nu-l vad), iar in fata ei, rezemata de televizor, icoana Sfantului Ierarh Nicolae. Astfel, nu vedeam televizorul si, cand ma rugam, aveam icoana inaintea mea.
In timp, am luat panza si am asezat o alta icoana, primita in dar. Icoana Mantuitorului.
Deci, se poate!
Acum, insa, trebuie sa scap de dependenta de a mai citi pe internet, una alta :) si sa citesc mai mult din carti.
Doamne, ajuta!
Ramona
Un comentariu:
Foarte buna metoda asta.
Nici eu nu prea ma mai uit la tv de vreo 3 ani, de multe ori zile la rand nu-l deschid deloc, dar n-am renuntat de tot la el, din pacate.
O sa ma straduiesc mai mult.
Un singur post merita sa fie vazut (sau ascultat - daca decizi sa innegresti ecranul din setari sau sa-l acoperi cu ceva): Trinitas TV.
Trimiteți un comentariu