vineri, 14 noiembrie 2008

Impreuna calatori spre Betleem

Natalia ne indeamna sa facem impreuna o calatorie spre Betleem, si mi-a placut initiativa ei.
"M-am gândit să facem această călătorie împreună, pentru că orice drum e mai uşor când îl străbaţi împreună cu oameni dragi. Să ne sprijinim, să ne împărtăşim unii altora impresii de călătorie, bucurii şi greutăţi, cuvinte de folos sau reţete pe care le gătim în această perioadă.Vă invit deci să participaţi la această iniţiativă... să călătorim împreună!"
Sa calatorim impreuna spre Betleem!

Pornind de la aceasta, mi-am amintit o intamplare din copilaria mea, petrecuta, o parte din ea, la tara, la bunici.
Aveam vreo 7-8 ani si nici eu, nici fratele meu, nu stiam colinda, de fapt, nu stiam mai nimic despre Craciun... Asteptam colindatorii, stand cuminti pe o margine de pat, cu ochii tinta la usa. Veneau copiii din sat, pe grupe de varsta, si colindau.
Peste drum de casa bunicilor, statea o familie cu doi copii. Doi frati, care veneau in fiecare an la colindat. Spuneau mereu acelasi colind: "Deschide usa, crestine".
Ii ascultam uimita. Colindau cu atata seriozitate, incat nu ma indoiam deloc de spusele lor!
Ascultam cu atentie versurile:
Deschide uşa, creştine/ Ca venim din nou la tine.
Drumu-i greu si am obosit,/De departe am venit.
Noi la Viflaim am fost/ Unde s-a născut Hristos.

Si-am văzut-o pe-a Sa mama/ Pe care Maria o cheamă.
Cum umbla din casa-n casa / Ca pe Fiul Sau sa nască.
Umbla-n sus si umbla-n jos /Ca sa-L nască pe Hristos.
Umbla-n jos si umbla-n sus/ Ca sa-L nască pe Iisus.
Tot umblând găsi apoi/ Un staul mândru de oi.
Si acolo pe fan jos/S-a născut Domnul Hristos.

Îngerii din cer coboară/ Staulul de-l înconjoară.
Îngerii cu flori in mână/ Împletesc mândra cunună.
Pe cununa-i scris frumos/ Astăzi s-a născut Hristos.
Pe cununa-i scris aşa / Ca s-a născut Mesia.
Care cu putere Sa /Va împărăţii lumea.
Sigur ca le cunoasteti. Insa eu parca le ascultam -de fiecare data -pentru prima oara...
Ma uitam la ei si ma minunam: cum au putut doi copii, care nu erau cu mult mai mari decat mine si fratele meu, sa mearga undeva atat de departe, la Viflaim (nu stiam unde este, dar eram sigura ca e undeva departe)!
Simteam atunci ca si eu trebuie sa ajung acolo, la Viflaim. Cu mintea mea de copil judecam asa: ei au vazut-o pe mama lui Hristos. Au vazut-o cum umbla din casa in casa. Apoi l-au vazut pe Iisus. Au vazut locurile acelea minunate si toate cele ce s-au petrecut acolo. Si eu doream sa merg. Sa ajung acolo...
Insa noi nu mergeam la colindat...
Abia peste cativa ani am mers si noi. Acolo, cu copii din sat, am invatat primele colinde.

Dar mai aveam o bunica. Cea care m-a invatat "Tatal nostru"...Si mai aveam o multime de verisori, dar asta, deja, e o alta istorioara...

Ramona

Un comentariu:

Claudiu spunea...

Ce frumos !