Despre sarut

1.De ce este păcat să săruţi persoana iubită înainte de nuntă?
Măicuţă, de ce este păcat să săruţi persoana iubită înainte de nuntă? Nu prea înţeleg. Pentru mine sărutul e un fel de exteriorizare a dragostei care nu are nimic murdar în el. Vă rog frumos, lămuriţi-mă. Vă mulţumesc. Andrada

Draga mea Andrada,Cred că ţi-am răspuns zilele trecute la întrebare. Acum aş mai adăuga doar că Dragostea pe care o face Dumnezeu posibilă prin nuntă se cere interiorizată, trăită în cămara cea tainică a inimii, a casei sufletului, în “cămara de nuntă” şi nu …exteriorizată! Când săruţi persoana iubită înainte de nuntă, eşti doar tu cu acea persoană şi cu infinita voastră nevoie de dăruire reciprocă… Numai că, sărmanii voştri fiori, sunt atât de efemeri, atât de mocirloşi! Când o faci în Faţa lui Dumnezeu şi cu puterea Lui sfinţitoare, este ALTCEVA! Dacă nu vedem diferenţa însemnă că suntem, duhovniceşte, bolnavi sau morţi! Dacă nu cunoaştem prin credinţă şi experienţă diferenţa dintre pâinea şi vinul alimentare şi Cele din Sfânta Euharistie, orice “explicaţie” e inutilă. Sărutul soţilor e act liturgic, dumnezeiesc, dătător şi creator de viaţă şi de putere! Celălalt se “consumă” şi te duce la saturaţie sau te provoacă să guşti şi altceva! E legea păcatului!Domnul să te ajute ca să sesizezi diferenţa şi să te bucuri, om drag, de minunea că eşti om şi de minunea sărutului ca poartă a vieţii şi nu a morţii!
Cu dragoste şi nădejde,Maica Siluana

2.Măicuţă, am rămas şocată când am citit răspunsurile despre sărut… ştiam dintotdeauna că actul intim e păcat, dar sărutul… îmi pare atât de inofensiv… Azi râd oamenii şi cu spatele dacă le spui aşa ceva, darămite să-ţi doreşti o astfel de relaţie cu un băiat… Unii ar zice că e nebunie curată! Să înţeleg că ar trebui să-mi mărturisesc acest păcat la duhovnic?Măicuţă, nu vreau să vă disper cu temerile mele, dar să fim realişti: sunt nemaipomenit de puţini băieţii care vor o relaţie în Hristos şi mie mi-e frică de singurătate… Mă mai potolesc eu, Îl am pe Domnul Iisus deasupra şi în tot ce mă înconjoară, dar e şi aşa de frumos să ai cu cine ieşi, schimba o vorba şi simţi aerul anilor tinereţii… Multe doamne de prin sat mă întreabă dacă am prieten şi eu le spun “nu” iar ele îmi zic: “Foarte rău, nu te mai întâlneşti cu anii ăştia!”. Sincer, dacă aş vrea, aş putea fi cu câte un băiat în fiecare zi, dar ştiu că în acelaşi timp aş suferi enorm, deoarece nu ar fi ceva înălţător, ci jignitor! E aşa de greu de cultivat răbdarea…Mulţumesc, sărut mânuţa! Mihaela

Ei, Mihaela mea iubită, cum spui tu lucrurilor pe nume, dacă ai harul Domnului cu tine! Da, ai suferi enorm dacă ai face tot ce ai putea să faci! Vezi, toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos! Şi folosul îl simţim după bucuria sfântă şi pacea inimii pe care le avem sau nu în noi când trăim ceva.Da, sărutul e păcat când nu este ce e rânduit de Dumnezeu să fie. El e manifestare a iubirii binecuvântate de Dumnezeu şi nu mijloc de plăcere şi provocare a poftei trupeşti. Sărutul are multe forme şi multe semnificaţii şi este de o intimitate şi frumuseţe ameţitoare. Abia când ne apropiem buzele de icoana Domnului ştiind pe Cine sărutăm, începem să înţelegem taina sărutului! Orice sărut este sărutarea unei icoane a lui Dumnezeu! Orice chip de om e chipul lui Dumnezeu şi sărutarea lui e sărut dat lui Dumnezeu, chiar dacă e sărutul lui Iuda!Aşadar, să fim corecţi: sărutul nu e păcat, ci act liturgic, act de iubire în şi cu Dumnezeu. Orice folosire a lui cu alt scop e păcat. De altfel ştii şi tu că păcat e numai ce nu e folosit conform rânduieli dumnezeieşti care urmăreşte bucuria şi fericirea omului, Tot ce aduce durere omului, cum spunea de curând un suflet drag, e păcat. Dacă sărutul e o poartă spre durere, trădare, folosire pătimaşă, e păcat! Dacă sărutul tău e trăit de cel de lângă tine pătimaş, e păcat! Nu eu am rânduit astfel lucrurile şi nu eu te voi întreba ce ai făcut cu buzele tale cât ai fost pe pământ!Curaj! Domnul e iubire şi bucuria toată e în El! Să te ajute Dumnezeu să alegi să înduri râsul acestei lumi, decât plânsul sufletului tău!Nădejdea noastră, în această lumea care se sufocă în păcat, e că Dumnezeu e iubire şi că El a venit ca să ridice păcatul lumii şi, oricine ajunge să nu mai poată duce povara durerii păcatului, poate veni la El ca să cunoască iertarea, odihna şi pacea!
Cu drag şi încredere,M. Siluana

Maica Siluana va raspunde