Treceți la conținutul principal

Intre liniste si zgomot

Linistea!
E atat de bine cand e liniste…
Ieri seara mi-am zis rugaciunile in fata icoanei Domnului si m-am culcat cu o carte in mana pana vine somnul. Din cand in cand primeam cate un mesaj de “la multi ani” de la rude si prieteni. Frumos e cand se gandeste cineva la tine...Ma bucuram de fiecare. La cele mai multe am raspuns prin telefon, la altele pe mess.
Inainte i-am felicitat pe parintii mei si ne-am urat toate cele bune, “la multi ani”...
Era atat de bine si de liniste...
Nici vecinii nu mai faceau de cativa ani buni “obisnuitul chef nebun" de anul nou.
Domnul Dumnezeul meu din Icoana de la capatai imi da un sentiment de siguranta si de fericire. De liniste si pace.
La miezul noptii s-au auzit primele artificii, destul de puternic. Au durat cam 10 minunte.
M-am dus cu gandul departe, in copilaria mea, cand copii si tinerii isi faceau cate un bici lung din rafie si “puscau” din el cu forta. Pocnea foarte tare (intre blocuri) ca sa “alunge spiritele rele”. Hm...de parca spiritele s-ar speria de biciul lor. Mai degraba rad de asta.
Acum nu mai bate nimeni din bici, pocnesc cu artificii. Petarde nu mai au, ca nu se mai comercializeaza. Au ramas multi oameni fara ochi sau schiloditi in fel si chip, pe intreaga viata, din cauza lor.
Or fi fascinati de luminitele artificiilor. ...
La sarbatoarea castanelor, trei seri la rand sunt aruncate foarte multe artificii spre cer, bubuind puternic...Undeva la margine stau masini de pompieri si ambulante...Cerul parea sfasiat de lumini si de bucati mici, negre, care ramaneau in urma artificiilor...Oare lui Dumnezeu ii plac artificiile astea bubuitoare? Care e rostul lor? Sa stai cu capul ridicat spre cer si sa te uimesti natang de lumina lor?

Ramona

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.