luni, 4 mai 2009

Cum am putea sublinia mai bine importanta poruncii acesteia a Decalogului?

Cum am putea sublinia mai bine importanta poruncii acesteia a Decalogului? ...Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie. (Iesire, 20-12)

O idee complet noua pentru mine primesc de la Parintele Rafail Noica. Parintele spune atat de clar: copilul se trage din parinti, nu la trecut, s-a tras, ci la prezent, se TRAGE: energia vietii care ne vine de la Dumnezeu ne vine prin parinti, indiferent cat de pacatosi sunt, morti sau vii, si de aceea trebuie sa ne cinstim parintii si strabunii, mamele si tatii. Asa a facut Dumnezeu lumea. Atat de clar si de important: in ura fata de parinti se ascunde moartea, taierea de la Izvorul Vietii. Neiertand parintii, copilul se zbate intr-o neputinta incredibila. Legatura cu parintii trebuie intregita. Vai celor abuzati de parinti, ca acolo rauvoitorul a patruns adanc la insasi radacina vietii. De aceea, noi toti cei abuzati intr-un fel sau altul de parinti, avem nevoie sa iertam incetisor, incetisor... Doamne, binecuvanteaza-ne pe noi si pe parintii nostri! Pune iertarea asternut inimilor noastre si calca, Mantuitorule, cu biruinta Invierii moartea si pacatele din noi, dandu-ne dezlegare cu dragostea si mila Ta, amin.
C.

***
Multumesc mult, om drag, pentru scurtul, dar zguduitorul tau mesaj! Si multumesc lui Dumnezeu pentru darul pe care ni l-a facut nascand in Sfanta lui Biserica fii care ne devin Parinti pentru a ne calauzi pe Cale. E aici marea Taina a Bisericii, a lui Dumnezeu Viu si lucrator cu omul pana la sfarsitul veacurilor: aceea de a ne fi oferit nasterea din nou, nasterea din apa si din Duh, nasterea in Hristos Fiul lui Dumnezeu si Fiul omului.
Citim in Sfintele Evanghelii ca Dumnezeu Fiul le spune, uneori, ucenicilor Sai: fiilor, fiica... El, Fiul, devine Parinte in relatia noastra cu El. De aici, si noi, cei ce indraznim sa ne asumam pana la lucrare Taina infierii in Fiul, avem putinta si porunca sa devenim parinti in El, celor pe care ni-i incredinteaza pe Cale, chiar daca acestia ne sunt parinti dupa trup.
Iertarea parintilor nostri, binecuvantarea lor, ne vindeca sufletul si face iarasi posibila lucrarea poruncii cinstirii lor si a iubirii cu „iubirea (agape) cu care ne-a iubit El” mai intai.
Si, mergand mai departe cu gandul Parintelui, nasterea noastra in Hristos nu este ceva ce a avut loc, la Botez, ci o altoire ca vlastarul pe vita si o vesnica tragere a sevei de Viata din El. Trairea Botezului este viata noastra si asta inseamna o traire din si in Izvorul Vietii Care este Domnul. Aceasta tragere este implinirea fagaduintei Domnului facuta ucenicilor, si noua, ca „pe toti ii va trage la Sine” (cf. Ioan 12, 32). Din puterea si intelegerea pe care le primim prin aceasta nastere putem sa implinim, sa lucram mereu si mereu mai profund, porunca aceasta a Decalogului. Numai cu aceasta putere putem sa-i „uram”, sa ne lepadam de ei, sa-i iubim mai putin decat pe Domnul, fara a inceta sa-i cinstim intocmai cum ne cere Domnul in porunca Lui datatoare de viata!

Cu drag si recunostinta,
Maica Siluana

Va recomand sa cititi si aici:Porunca cinstirii părintilor. O întelegere mai adâncă.

Binecuvinteaza, Doamne, pe mama mea si pe tatal meu.
Trimiteți un comentariu