Treceți la conținutul principal

Detinuti la 14 ani

Cristi Tabără şi emisiunea lui despre deţinuţii de la Tichileşti.

Un fragment din dialogul cu unul dintre tinerii inchisi

-Care a fost impactul asupra părinţilor?
- Le-a părut rău, nu neapărat pentru ca sunt aici la puşcărie, mai mult de mediul care mă înconjoară, se tem in continuare ca nu cumva in puşcărie sa mă schimb, sa mă fac mai rău.
- E o temere justificata?
- Da..(...)
- Simţiţi ca s-ar putea întâmpla ceva rău in puşcărie?
- Simţi schimbările.
- În ce sens?
- În sensul ca am acumulat o mare greutate, simt ura, numai dispreţ, am început sa nu mai suport persoanele de alături, nu mai iubesc oamenii, n-am mai zâmbit demult.
- Da` de ce se întâmpla asta, adică ce anume din mediul asta duce la astfel de sentimente?
- Lipsa de afecţiune, de familie, de libertate. E... e greu sa stai înăuntru si sa te gândeşti cum ar fi afara sau sa te uiţi la cer si sa zici “ce frumos era daca mă plimbam in noaptea cu stele”, aici stai si te uiţi printre gratii. Si nu poţi sa plângi cu lacrimi sau cu vorbe, nu plângi ca te rad ceilalţi, aşa ca plângi in interior si încet, încet, te macini si devii rău, devii insuportabil, nu ai încredere in nimeni, aici nu ai prieteni; e mai greu aşa, e mai mult decât o jungla aici....

- Aţi enumerat mai devreme numai partile grele, apasatoare (...) experienţa asta de penitenciar nu va aduce, nu găsiţi în ea si un fel de lumină, cât de cât, pozitivă?
-...as putea spune poate doar faptul ca aici cu toţii conştientizăm fericirile pe care le-am avut afară si nu le vedeam, lucrurile frumoase ale vieţii, pe care noi nu le preţuiam, iar aici ajungem sa stăm sa ne gândim zi de zi la ele, gen plimbările din parcuri, privirile altora, vorba cu cei de afara, pana si ciripitul pasărilor, numai sa fie libertate, orice, un mers la pădure, lucruri de care mulţi nu se lasă impresionaţi, din cei de afara, aicea ajuns râvneşti aşa ceva...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.