Un ghid al frumuseţii lăuntrice
*
Aceasta a fost întotdeauna bucuria mea: să stau de vorbă cu Dumnezeu despre voi şi să stau de vorbă cu voi despre Dumnezeu. PS Justinian
Acasă
Altarul
Pentru mine tot pământul, întreg universul este un altar, un locaş al lui Dumnezeu şi toţi oamenii împreună cu toţi îngerii sunt preoţii Dumnezeului Celui Prea Înalt.
Amurgul
Amurgul este ca o sărbătoare permanentă, o reminiscenţă a întâlnirii lui Dumnezeu cu Adam.
*
Oricare dintre noi simte în amurg ceva, […] ca o mângâiere, ca o adiere care pluteşte în atmosferă, care tulbură, te mişcă, te face mai gânditor, mai înţelept, mai bun.
Ateismul
O fiinţă omenească care pierde la modul absolut credinţa in Dumnezeu, ori se spânzură, ori înnebuneşte. Nu rezistă fiinţa omenească la lipsa totală a credinţei în Dumnezeu.
Lipsa de credinţă este semnul unei minţi nenorocite, bolnave, nebune.
*
Lumea fără Dumnezeu este o lume fără sens, fără finalitate, fără scop, fără raţiune. Nimic nu este mai absurd decât o viaţă fără un orizont ceresc, etern, dumnezeiesc.
Ateul
Ateul, cel mai ateu, este fiul lui Dumnezeu; Dumnezeu îl priveşte ca pe fiul său.
Bătrâneţea
Când simţi că începi să îmbătrâneşti e bine să priveşti adânc, cu sfinţenie dacă ai putere, în ochii copiilor, şi nişte puteri cereşti îţi vor umple fiinţa.
*
Un om bătrân, care urăşte şi se teme de parul alb şi de apropierea morţii, nu este un reprezentant demn al treptei sale de viaţă, la fel cum un ins tânăr şi viguros care-şi urăşte profesiunea şi munca lui de zi cu zi şi caută să li se sustragă, nu este un reprezentant al generaţiei sale.
*
Îmbătrânire nu este pentru cel ce priveşte viata în adevărata ei lumină. De aceea, pentru mine, trecerea anilor este prilej de mare bucurie. Văd că haina dinafară se învecheşte şi slăbeşte, văd că luminile scad şi amurgul se apropie, dar în acelaşi timp […] înăuntru totul creşte, sporeşte, întinereşte.
*
Ca amurgul suntem noi, bătrânii. Aşa cum trăieste tânărul frumuseţea tinereţii, aşa si noi, cei de vârsta a treia, trebuie să trăim frumuseţea bătrâneţii, care e un amurg măreţ si strălucit, dacă ştii cum să-l trăieşti. Mă impresionează puternic aceste amurguri care predispun totdeauna la o noapte de odihnă urmată de un răsărit strălucit. […] aşa e un răsărit de soare, urmează timpul de odihnă şi de linişte… Apoi iar, răsăritul de soare, eternitatea.
*
La bătranete omul devine ca un prunc cu viata, dar cu mintea înţeleaptă si bună. De aceea bătrâni sunt căutaţi si iubiţi de copii. Bunicii sunt prietenii cei mai buni ai copiilor. Si copiii sunt mângâierea si bucuria bătrânilor, mângâierea si bucuria bunicilor.
Biserica
Biserica nu este întemeiată pe umbre, ci pe stânca cea tare, pe piatra, care este divinitatea lui Iisus Hristos.
*
Biserica nu este o casă de adunare ci e însăşi Golgota mântuirii noastre, e gradina cu răcoroase umbre, unde se afla mormântul cel plin de viaţă şi lumină al lui Hristos.
*
Nici o putere de pe pământ nu poate da poporului bucuria şi mângâierea, pacea şi puterea pe care o dă Biserica lui Hristos.
*
Într-un loc sfânt si sfinţit de harul lui Dumnezeu, de lacrimile, sudorile şi rugăciunile înălţate lui Dumnezeu, trebuie să se vorbească numai în şoaptă.
*
Să păstram trăirea şi felul în care a gândit Hristos, adică să păstram învăţătura autentică. Asta este sarcina Bisericii.
*
Biserica ortodoxă e puternică nu prin oamenii ei, e puternică prin învăţătura ei adevărată, prin învăţătura ei dreaptă.
*
Biserica lui Hristos, care dăinuie, e vie, puternică şi plină de har, este cea mai solidă dovadă a existenţei lui Dumnezeu, a prezenţei lui Iisus în lume, a lucrării harului şi a Duhului Sfânt pe pământ.
*
Biserica, care este „mama noastră”, după cum zice Scriptura (Gal. 4,26), se îngrijeşte sa acorde fiilor Ei ce are mai frumos, mai de preţ si mai bun. Cu generozitate ne da darurile cu care noi, primindu-le, ne împodobim, ne luminam si ajungem sa fim in măsura sa trăim in lume fara sa fim înghiţiţi de întuneric.
Bisericile din lemn
Măreţia lor e izvorâtă din autenticitatea trăirii religioase care le-a stat la bază: nimic artificial nu se găseşte în aceste monumente. În fiecare bârnă, în fiecare stâlp se simte sufletul şi gândul unui om.
Când te apropii de ele parca simţi căldura sufletului poporului dreptcredincios care le-a ridicat şi le-a păstrat de-a lungul veacurilor, ca pe cele mai scumpe comori ale lui.
Într-un loc sfânt si sfinţit de harul lui Dumnezeu, de lacrimile, sudorile şi rugăciunile înălţate lui Dumnezeu, trebuie să se vorbească numai în şoaptă.
*
Să păstram trăirea şi felul în care a gândit Hristos, adică să păstram învăţătura autentică. Asta este sarcina Bisericii.
*
Biserica ortodoxă e puternică nu prin oamenii ei, e puternică prin învăţătura ei adevărată, prin învăţătura ei dreaptă.
*
Biserica lui Hristos, care dăinuie, e vie, puternică şi plină de har, este cea mai solidă dovadă a existenţei lui Dumnezeu, a prezenţei lui Iisus în lume, a lucrării harului şi a Duhului Sfânt pe pământ.
*
Biserica, care este „mama noastră”, după cum zice Scriptura (Gal. 4,26), se îngrijeşte sa acorde fiilor Ei ce are mai frumos, mai de preţ si mai bun. Cu generozitate ne da darurile cu care noi, primindu-le, ne împodobim, ne luminam si ajungem sa fim in măsura sa trăim in lume fara sa fim înghiţiţi de întuneric.
Bisericile din lemn
Măreţia lor e izvorâtă din autenticitatea trăirii religioase care le-a stat la bază: nimic artificial nu se găseşte în aceste monumente. În fiecare bârnă, în fiecare stâlp se simte sufletul şi gândul unui om.
Când te apropii de ele parca simţi căldura sufletului poporului dreptcredincios care le-a ridicat şi le-a păstrat de-a lungul veacurilor, ca pe cele mai scumpe comori ale lui.
Botezul
În Taina Sfântului Botez, prin Harul lui Dumnezeu, în sufletul fraged al copilului a fost aruncată sămânţa vieţii veşnice, care va încolţi şi va deveni un copac falnic şi frumos, plin de roade duhovniceşti. Dar sămânţa primită prin Taina Sfântului Botez trebuie îngrijită, apărată de toate relele care încearcă să o ucidă sau să o facă neroditoare.
Vezi si: Un ghid al frumuseţii lăuntrice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu