duminică, 20 decembrie 2009

Mă rog pentru cei pe care nu îi învaţă nimeni despre frumuseţea sufletului lor

Despre feciorie - gândurile mele
Mi-au plăcut foarte mult gândurile lui F. pe tema fecioriei, pentru că veneau dintr-o inima curată, şi dau slavă lui Dumnezeu pentru că mai exista tineri care conştientizează ce este fecioria atât fizică, cât şi spirituală, şi pun mare preţ pe ea. Nu am avut această bucurie a fecioriei, pentru că nefiind creştină practicantă la vremea respectivă, nu exista în capul meu decât ideea de virginitate, idee desuetă după părerea celor mai mulţi (aşa m-am lăsat şi eu influenţată, că deh, dacă zice "toată lumea", înseamnă că aşa e, cum zic ei... câtă inconştienţă!). Aşadar, urmând filozofia consumismului ("Trăieşte clipa", "marea dragoste", "suflete pereche"), am oferit această virginitate iubitului. Nu ştiu dacă o fată virgină, care chiar dacă nu a păcătuit trupeşte, dar nu e conştientă de latura duhovnicească personală, mai poate fi numită fecioară.

Cred că este mare nevoie de misionarism în rândul tinerilor care trăiesc departe de Biserică. Până la 22 de ani, nu am întâlnit pe nimeni care să-mi spună de ce nu e sănătoasă această filozofie a consumismului. Teorie de genul "să nu faci prostii cu băieţii" am mai auzit, dar DE CE să nu faci prostii cu băieţii nu mi s-a spus. Săracii părinţi, nici ei nu ştiu. Pentru mine fecioria a însemnat schimbarea modului meu de a vedea lucrurile şi de a simţi, pentru că aşa am început să fac diferenţa între adevăratul Bine şi Rău, astfel încât să mă schimb, să cresc, să mă pot apăra crezând în Adevărul propovăduit de Biserică. Am văzut însă că este mult mai uşor pentru cineva care nu a păcătuit trupeşte să-şi păzească mintea şi inima de ispite. Însă unii din cei care au trăit în păcat şi care doresc să se îndrepte, recunosc mai repede de la cine vin gândurile şi cu ce scop. Asta o zic pentru că am văzut şi fecioare, care atunci când au ispite (care nu se manifestă deschis ca la cele ce şi-au pierdut fecioria), nu prea ştiu să se apere de gândurile şi emoţiile pe care le strecoară vrăjmaşul, pentru că nu-şi dau seama că ceea ce simt e păcat.

Dau slavă lui Dumnezeu că mai sunt tineri ca F, şi mă rog pentru cei pe care nu îi învaţă nimeni despre frumuseţea sufletului lor.

Maica Siluana, mă bucur foarte mult să vă citesc aici pe site!

Doamne ajută!

A.

*
Mulţumesc, om drag!

Mulţumesc mult, mult, om drag! Mulţumesc şi binecuvântez o discuţie pe această temă pe site-ul nostru. Cred că ar fi de mare folos cât mai multe mărturii despre bucuria fecioriei sau despre durerea pierderii ei pentru tot sufletul care caută fericirea!
Bucurie sfântă şi curaj pe Calea ei!

Cu dragoste şi respect,

M. Siluana

Trimiteți un comentariu