sâmbătă, 24 iulie 2010

Verde-albastru

Din satul de poveste.
In mijloc e biserica. Pe vremuri fusese înconjurată de brazi înalți care o protejau de ploi, de vreme grea, de igrasie. Unde vedeai brazii știai ca e biserica satului. Probabil ca oamenii care i-au tăiat vor planta alții. Sper sa fie asa. Casele nu se vad, dar sunt așezate de o parte și de alta a bisericii.
Un alt sat în depărtare.

Totusi, unele locuri rămân neschimbate.

5 comentarii:

Liliana spunea...

Ce locuri minunate!

Cristina spunea...

Foarte frumos. E satul bunicii tale? Inseamna ca fiecare ulitza si fiecare deal iti trezesc amintiri. Sedere frumoasa!

Umbra din umbra spunea...

Azi am avut parte si eu de asemenea peisaje! :X
Mama, mama... bucurie! :D

C T spunea...

MINUNATE SUNT CAILE TALE dOAMNE , LA FEL SI POTECILE PE CARE NE-AU DUS PASII. PAMANT ,VIBRATIE,SANATATE!

Ramona spunea...

Cristina, e satul bunicii mele, satul mamei mele, satul frumoaselor mele vacante din copilărie... un sat binecuvântat de Dumnezeu.