In mijloc e biserica. Pe vremuri fusese înconjurată de brazi înalți care o protejau de ploi, de vreme grea, de igrasie. Unde vedeai brazii știai ca e biserica satului. Probabil ca oamenii care i-au tăiat vor planta alții. Sper sa fie asa. Casele nu se vad, dar sunt așezate de o parte și de alta a bisericii.
Un alt sat în depărtare.
Totusi, unele locuri rămân neschimbate.
5 comentarii:
Ce locuri minunate!
Foarte frumos. E satul bunicii tale? Inseamna ca fiecare ulitza si fiecare deal iti trezesc amintiri. Sedere frumoasa!
Azi am avut parte si eu de asemenea peisaje! :X
Mama, mama... bucurie! :D
MINUNATE SUNT CAILE TALE dOAMNE , LA FEL SI POTECILE PE CARE NE-AU DUS PASII. PAMANT ,VIBRATIE,SANATATE!
Cristina, e satul bunicii mele, satul mamei mele, satul frumoaselor mele vacante din copilărie... un sat binecuvântat de Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu