2.Fiecare gâscă, dând din aripi, creează un curent ascendent ce susţine gâsca din spatele ei. Astfel stolul înaintează cu 71% mai repede decât dacă fiecare gâscă ar zbura singură.
3.Când o gâscă iese accidental din formaţie, ea simte imediat rezistenţa curentului de aer şi de aceea revine imediat în stol.
4.Când gâsca din fruntea stolului oboseşte, ea nebeneficiind deloc de curentul ascendent, se retrage în mijlocul formaţiei pentru a se odihni şi o altă gâscă îi ia locul din faţă.
5.Gâştele din stol gâgâie pentru a o încuraja pe cea din faţă să menţină viteza.
6.Când o gâscă se îmbolnăveşte sau este rănită, două gâşte din stol ies din formaţie şi zboară în jos după ea pentru a o ajuta şi proteja. Ele rămân cu gâsca bolnavă până când aceasta îşi revine sau moare şi îşi continuă apoi drumul cu un alt stol.
MORALA:
4 comentarii:
Ce căsuţă frumoasă ai, Ramona! :)
De multe ori mă gândesc că nu cu foarte multă vreme în urmă, oamenilor le erau suficiente astfel de case...aveau loc, aveau confort, aveau mulţumire. Şi mulţi copii! Acum toate, toate s-au schimbat, nu numai căsuţele...
Cât despre gâşte, sunt convinsă că dacă am privi mai des în jurul nostru, la necuvântătoare, multe am avea de luat aminte.
Mulţumesc, Mariana:) Da, e o căsuţă foarte frumoasă din Muzeul Satului din Sibiu.
Aşa mă gândesc şi eu că oamenii trăiau fericiţi mai demult în astfel de căsuţe, iar azi oamenii cu cât au mai mult, cu atât îşi doresc mai mult şi tot nefericiţi sunt. Mare adevăr spunea Slavici în Moara cu noroc prin glasul bătrânei :''Omul sa fie multumit cu sărăcia sa, căci daca e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te face fericit''.
Gâsca din a doua poza mi-e dragă tare:) Deştepte gâştele astea, nu glumă :)
Mare dreptate: "...nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit"!
Căsuţa am recunoscut-o! Tare îmi plac şi mie...şi cred c-o să fac cât de curând o vizită-n Muzeu, că parcă mi s-a făcut dor! :)
Nici în "căsuţa" gâştei nu e prea mult loc....dar dragostea e mare, chiar dacă e înghesuială! :)
Trimiteți un comentariu