Treceți la conținutul principal

Atunci când a-i corecta pe alții devine o formă de abuz

Sursa
Știu că printre cititorii blogului se află mulți cunoscători ai limbii engleze. :) Vă ofer un text al părintelui Tryphon, de la Mănăstirea ortodoxă All-Merciful Saviour situată lângă Seattle, Washington. Mi s-a părut prea bun ca să-l țin până îl traduc, așadar îl postez așa, deocamdată. 

When correcting others becomes a form of abuse

When focusing on the sins of others, we set for ourselves the mission of correcting them. We see ourselves as called to help this poor, unfortunate one by pointing out their sins, and telling them how they can be a better person. We are not being critical, but helpful, we tell ourselves. "Don't take offense", we say, for "I am only trying to help you see your flaws, so you can become a better person. I am only pointing out your error because I love you, and as a caring person want what is best for you".

In truth, the spirit of judgment is likely to be counterproductive, as our corrections can be like hitting the person, and our critical analysis of their behavior, or personality, or even their sins, can cause more damage than good. If we truly wish to help them, we will offer good and kind thoughts, speak with words of love and encouragement, and pray for them. We are not doing them a favor by serving as their self appointed therapist, passing judgement on their behavior, and correcting them as though we were an official, appointed by the court. Words of encouragement are far more likely to help the person, than negative and critical feedback.

Imaging the love of Christ is far more profitable for those we'd like to help, for when we live Christ, grace abounds. Others see the love we have for them, and are in turn drawn to that which we have. Only Christ can change the heart, lead the sinner to repentance, and bring about healing. We can be the agent of this transformation by allowing Christ's love to shine through us, and by demonstrating His transformational grace by how we live, and how we love, and how we do not judge.

That said, there are certainly times when people need to be corrected for their own good. When these occasions arise, we must make sure the correction is given in the spirit of love, so the delivery does not get in the way of the message. Priests, parents, bosses, and sometimes, even friends, may be called upon to offer such counsel, but the spirit of love must always remain central to the message.

It is the Holy Spirit Who gives us the power to live in Christ, and to love others. Only the grace of God can change hearts, and we must not allow our own critical spirit to hinder the work of the Holy Spirit, in others.

With love in Christ,
Abbot Tryphon - aici il puteți urmări pe Facebook.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.