Un filozof japonez se plimba candva intr-o padure. Si, precum ii sta bine oricarui filozof, gandea. Tot mergand si gandind el, ii atrage atentia o creanga de copac lipsita de orice podoaba. Se opreste in fata ei si spune: vorbeste-mi despre Dumnezeu! Si atunci creanga pe loc infloreste.
Haiku in proza: Ramura inflorita
Haiku in proza: Ramura inflorita
4 comentarii:
Doamne ajuta! Am ajuns aici de pe blogul Nataliei. Am citit si eu aceasta poveste cadva. Ce frumos!
Multumesc Cristina, ce bucurie ca ai ajuns aici. Ma gandeam de cateva zile sa scriu un blog, si pentru ca indrageam ceea ce gaseam la Natalia, m-am gandit sa incerc. Am inceput cu numele, deocamdata. Ma gandeam ce frumos suna "Daruind vei dobandi", si m-am uitat in biblioteca la cartile cu Nicolae Steinhardt: "Jurnalul fericirii" si "Primejdia marturisirii". M-am gandit la "Primejdia marturisirii". Un titlu frumos si impresionant, care cere un raspuns pe masura. Sa dau numele acesta?...M-am oprit insa la "suplimentul zilei" (a patra, dintre convorbirile de la Rohia), un haiku: Ramura inflorita. Mi-a placut cel mai mult.
Da, e frumos. Doamne ajuta!
Te mai astept.
Cu drag, Ramona.
Am si eu doua ghivece cu clopotei ca ai tai :)
ma bucur tare mult cand vad noi bloguri ortodoxe! Doamne ajuta!
Multumesc Irina, si eu ma bucur impreuna cu tine :).
Imi place mult ce gasesc la tine pe blog si te admir pentru cuvintele frumoase pe care ni le daruiesti.
Trimiteți un comentariu