Copiii, străinătatea şi părinţii

Dor de mamă

Mariana Grigor
eleva

Dacă aş avea aripi...

Dacă aş avea aripi...
Aş zbura până la tine, mamă!
Dacă aş avea putere...
Te-aş aduce lângă mine.
Dar...nu am nici aripi
nici putere...Te am doar
pe tine în sufletul meu!

Cunoaşteţi voi o floare?

Cunoaşteţi voi o floare
cu farmec îngeresc?
Luceafăr, luna, soare
în faţă-i se opresc!
Pe lume, cât de largă,
pereche nu-i găseşti.
Parcă trăieşte-n slavă `ntre cete îngereşti!
Aceasta floare, care, cu farmecu-i divin,
atrage inimi multe spre cerul cel senin…
e steaua fericirii...
Este măicuţa mea…
pe care-n valul vieţii
în veci n-o voi uita!

Cum…?

Cum să învăţ să trăiesc fără tine, mamă,
când totul e aşa pustiu?
Cum să învăţ să zâmbesc,
când eşti aşa departe?
Cum să învăţ să fiu bună,
când toţi sunt răi?
Cum să învăţ toate astea
când nu eşti lângă mine?...


Îţi mulţumesc, mamă

Îţi mulţumesc că-mi eşti aproape
Şi că m-ajuţi să lupt mereu
Căci pentru mine tu faci asta
Şi pentru mine faci ce-i greu.
Îţi mulţumesc ca ţii la mine
Şi sfaturi tu mereu îmi dai.
La greutăţi si suferinţe
Mereu aproape tu îmi stai.
Îţi mulţumesc că-n pasul vieţii
Putere tu îmi dai să lupt
Şi cu iubirea ta de mamă
Încerci mereu să mă ajuţi!
O stea din cele mai frumoase
Porneşte acum cu drag spre tine,
Ducând cu razele-i lucioase
Un cald sărut şi-un zâmbet de la mine.


„Nu m-am născut să fiu iubită, eu m-am născut doar să iubesc şi m-am născut să fiu rănita de cei pe care-i îndrăgesc!...De ce mă uiţi mamă mereu? De ce nu simţi şi tu ce simt şi eu?...Eu m-am născut în lumea asta trista să dăruiesc iubire, dar mie cine îmi oferă puţină fericire? Poate, cândva, iubirea va apărea în viaţa mea, dar poate… târziu,…poate, să dau iubire…eu nu voi mai avea.”