Un document exceptional in favoarea vietii

Citind concluziile seminarului referitor la prevenirea avortului, sustinut de Federatia Ecuadoriana a Societatilor de Obstetrica si Ginecologie, ne intrebam in mod firesc: cata dreptate avem atunci cand afirmam ca tarile latino-americane sunt ‘Lumea a treia’ (cea mai rea dintre constrangeri) in timp ce tarile Occidentale, in multe din ele asasinatul metodic prin avort si eutanasiere fiind politica de stat ar fi ‘civilizate’ si deci modelul de urmat pentru Romania?
Cum se poate defini civilizatia, daca nu prin atitudinea fata de cei mai slabi dintre membri unei societati?

———Concluziile seminarului referitor la prevenirea avortului, sustinut de Federatia Ecuadoriana a Societatilor de Obstetrica si Ginecologie (FESGO)17 aprilie, 2008 – Spitalul Enrique Sotomayor, Guyaquil, Ecuador

1. Membrii Federatiei Ecuadoriene a Societatilor de Obstetrica si Ginecologie (FESGO) nu sunt de acord cu nici o forma de avort provocat; viata este inviolabila din momentul conceptiei. Eradicarea unei vieti inocente este si va fi inacceptabila din punct de vedere etic si medical.

2. Suntem impotriva avortului provocat nu doar pentru ca este un act ilegal ci si criminal, asa cum prevede Codul Penal Ecuadorian in capitolul V, intitulat “Crime impotriva vietii”, articolele 441 pana la 446. Sub nici o forma avortul nu va fi legalizat in Ecuador. Din contra, politicile si strategiile trebuie stabilite in asa fel incat sa intareasca valorile morale si sa apere principiile de baza ale bioeticii universale statuate de FESGO.

3. Stiinta ne invata ca viata umana incepe in momentul conceptiei. Este adevarat ca acest lucru este sustinut si de catre religie; nu inceteaza insa, din aceasta cauza, sa fie un adevar pur stiintific, nu se transforma intr-o opinie religioasa. Cel care neaga faptul ca viata umana incepe in momentul conceptiei nu are nevoie de argumente impotriva religiei, ci impotriva stiintei. A nega aceasta certitudine biologica nu inseamna a avea lipsa de credinta, ci de cunostinte de baza in domeniul geneticii umane, a unor lucruri cunoscute chiar si de marele public.

4. Din momentul in care ovulul este fertilizat, incepe o noua viata care nu este o parte a tatalui sau a mamei, ci o noua fiinta umana care se dezvolta autonom. Mai departe se petrece un lucru atat de important, din punct de vedere al obligatiilor morale, incat simpla posibilitate a existentei unei persoane este suficienta pentru a justifica absoluta interdictie a oricarei interventii in scopul eliminarii embrionului uman. Fiintele umane trebuie respectate si tratate ca persoane din momentul conceptiei si, din acest motiv, din acelasi moment drepturile persoanei trebuiesc respectate, in special dreptul inviolabil la viata al oricarei finite umane inocente. Viata umana trebuie respectata din momentul conceptiei, fara exceptii.
A afirma ca femeia poate face ce vrea cu trupul ei, in afara de faptul ca este o afirmatie egoista, nu are nici o baza stiintifica: embrionul nu este o parte din corpul mamei, nici fatul nu este un organ intern al ei: AND-ul embrionului este distinct de cel al parintilor.

5. Viata umana trebuie respectata din momentul conceptiei, de-a lungul tuturor stadiilor de viata prin care trece o persoana, pana la moartea naturala, indiferent ce nume are acea persoana: zigot, morula, blastrula, embrion, fetus, nou nascut, copil, adolescent, adult, varstnic, in stadiu terminal… toate sunt doar nume ale aceleiasi persone, unice, in diferite stadii ale evolutiei sale.

6. Principiul etic inviolabil, universal valabil (in timp si spatiu), potrivit caruia “scopul nu justifica mijloacele”, este valabil si in medicina, chiar si cand apar probleme grave, fie ele chirurgicale, economice/sociale, familiale sau general umane. Nu este posibil sa prevenim asa numitul “avort in conditii de nesiguranta” promovand “avortul in conditii de siguranta”. Sa facem avorturi pentru a preveni avorturile este o contradictie la fel de mare ca a combate moartea provocand moartea, sau a elimina boala omorandu-i pe cei bolnavi. Sa nu uitam ca un medic care se ocupa de o femeie insarcinata este in prezenta a doi pacienti.

7. Pentru ca medicii sunt si ei oameni, exista momente in practica medicala in care profesionistii in domeniul sanatatii ar putea sa nu stie cum sa resolve problemele in cazul unei anume sarcini, dar stiu ce nu trebuie sa faca: sa omoare copilul, sa se autointituleze posesori si stapani ai vietii si mortii. Medicii sunt trimisii vietii si nu ambasadorii mortii.

8. Cea mai eficienta strategie pentru a preveni si evita avortul este educatia morala si etica, mai presus de toate in randul adolescentilor si tinerilor si sustinerea femeilor. In particular, acest lucru trebuie comunicat in cursuri despre valoarea vietii, sexualitatii, iubirii, casatoriei si familiei. Nu este suficient sa transmitem informatii biologice, fiziologice si anatomice privitoare la corpul uman, daca educatia nu este comunicata si la nivelul valorilor, intr-un fel in care noile generatii sa adopte o atitudine responsabila, logica si corecta fata de sexualitate si functia procreativa.

9. Pentru a preveni si evita orice tip de avort, cu consecintele sale teribile la nivel fizic, psihologic si moral, cat si la nivel de constiinta, este esential ca femeia insarcinata sa nu se simta singura, ci sustinuta in privinta noii vieti care traieste in ea. Aceasta sustinere trebuie sa vina de la tatal copilului, de la familia ei, din mediul unde traieste si lucreaza, din partea institutiilor religioase si a specialistilor din sfera medicala. Avortul este adesea o problema a izolarii si, ceea ce este si mai rau, a unor influente distructive.

10. Sa nu uitam ca cea de a doua victima a crimei pe care o constituie avortul este mama care face avortul. Psihiatria si psihologia moderna a creat termenul de Sindrom post-avort. Este important sa intelegem ca este mai usor pentru o femeie sa scoata copilul din pantece decat din minte si suflet.

11. Cu privire la avortul in caz de viol, violatorul este cel ce va trebui pedepsit, nu copilul fara vina, fruct al actului criminal. Daca femeia violata face un avort, in primul rand isi provoaca siesi un rau ireparabil, pentru ca este deposedata de de cel mai bun “tratament psihologic” disponibil, acela de a-si exercita instinctual matern, ingrijindu-se cu dragoste de copilul ei. Se poate spune ca starea de comfort psihologic a femeii care a fost violata este chiar ceea ce poarta in pantece. In al doilea rand, daca avorteaza, nu numai ca nu va fi eliberata de trauma violului (este un lucru sa indepartezi fructul violului si altul sa indepartezi truma cauzata de viol), ci isi va adauga o noua si mult mai devastatoare trauma, aceea de a-si fi omorat propriul copil. Adoptia de catre un alt cuplu este o strategie umanitara de o valoare incontestabila.

12. Uneori, medicii se gasesc in situatia de a alege intre salvarea mamei sau a copilului. In aceste cazuri expresia “avort terapeutic” desemneaza actul de intrerupere a vietii copilului pentru salvarea vietii mamei. Totusi, notiunea, ca simpla expresie este nefericita, pentru ca, daca ne oprim la intelesul cuvantului “terapeutic”, acesta este sinonim cu “a vindeca”, ceea ce inseamna ca medical ar omori copilul in scopul de a salva mama, cand, de fapt, nici viata mamei nici a copilului nu poate fi terminata direct. Doctorii nu ar trebui sa omoare.

13. In astfel de cazuri medical poate actiona potrivit principiului “dublului efect”, care stabileste urmatoarele. Interventiile chirurgicale din care rezulta doua efecte, unul bun (salvarea vietii copilului sau a mamei) si unul rau (moartea unuia dintre ei), sunt etice in masura in care se intrunesc urmatoarele cinci conditii:
1.Scopul medicului este de a obtine efectul bun (salvarea mamei sau a copilului) si este limitat in a permite sau a tolera efectul rau (moartea unuia dintre ei).
2.Moartea nu este intentionata, ca scop sau mijloc, chiar daca aceasta este prevazuta ca o consecinta inevitabila.
3.Efectul primar si imediat urmarit de medic este de a salva una dintre cele doua vieti, iar incetarea uneia dintre ele este tolerata, cu parere de rau, dar niciodata dorita.
4.Sa existe un motiv imperios pentru exercitarea actului (urgenta unei operatii).
5.In situatia data, sa nu existe nici un alt mijloc eficient pentru a salva ambele vieti.

14. In cazul unui viol asupra unei femei dezechilibrate mental, solutia nu este de a omori copilul, ci de a o ajuta pe femeie sa duca sarcina la termen, si odata ce s-a nascut copilul, poate fi dat spre adoptie. Ca abordare paralela, cerem autoritatilor imputernicite sa faciliteze adoptiile, evitand prin orice mijloace administrarea corupta a procesului de adoptie in care afacerile si imbogatirea partilor implicte sunt pe primul plan.

15. Este important sa subliniem ca rezultatul acestui seminar, data fiind calitatea stiintifica si morala a Federatiei Ecuadoriene a Societatilor de Obstetrica si Ginecologie (FESGO) si continutul prezentarilor si concluziilor, va folosi procesului de educatie al intregii tari si va fi un punct de referinta foarte important pentru orice organizatie, incluzand cele mai inalte nivele ale executivului, legislativului si judiciarului guvernului Ecuadorian.

Sursa-dati clik aici: Un document exceptional in favoarea vietii