Duminica a X-a după Rusalii
Vindecarea lunaticului
Vindecarea lunaticului
"Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi si zicând: "Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, că adesea cade în foc şi deseori în apă; si l-am adus la ucenicii Tăi şi ei n-au fost in stare să-l vindece". Iar Iisus, răspunzând, a zis: "O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?... Aduceţi-Mi-l aici!" Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, L-au intrebat deoparte: "De ce noi n-am putut să-l scoatem?" Iar Iisus le-a răspuns: "Din pricina puţinei voastre credinţe; că adevăr vă grăiesc: Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Caci soiul acesta de demoni nu iese decât numai prin rugăciune şi prin post. Intorcându-se ei din Galileea, Iisus le-a spus: "Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor si-L vor omorî, si a treia zi va învia". Şi ei foarte s-au întristat. "
( Matei 17, 14-23)
Cât de nefericiţi sunt părinţii care au copii bolnavi. Ei suferă tot atât de mult ca si copii lor, ba poate chiar mai mult. Dragostea părintească este atunci amestecată cu nespusă durere.
Sfânta Evanghelie de azi ne înfăţişează pe un astfel de părinte întristat din cauza fiului său. Care era lunatic, stăpânit de duhuri necurate. Era un tata nefericit, pentru ca nu-si putea vedea fiul decât cu mila si frica. Grija lui cea mai obsedanta era tămăduirea copilului. In acest scop aleargă pretutindeni. Auzind de Mântuitorul si de apostolii Săi, se grăbeşte sa ajungă la ei, dar apelând la sprijinul Apostolilor, aceştia nu-l pot tămădui. Tatăl nu-si pierde totuşi speranţa, căci ajungând in faţa Domnului, cade la pământ, la picioarele Lui si cu glas sfâşietor, cu ochii înlăcrimaţi si adânca umilinţa, îi cere ajutor. Iisus se milostiveşte de el şi îi vindecă copilul. Duhul necurat a fost alungat din trupul firav al tanarului, la rugăciunea stăruitoare a tatălui către Iisus. De aici se vede cat de mare este puterea rugăciunii stăruitoare!
Cât de nefericiţi sunt părinţii care au copii bolnavi. Ei suferă tot atât de mult ca si copii lor, ba poate chiar mai mult. Dragostea părintească este atunci amestecată cu nespusă durere.
Sfânta Evanghelie de azi ne înfăţişează pe un astfel de părinte întristat din cauza fiului său. Care era lunatic, stăpânit de duhuri necurate. Era un tata nefericit, pentru ca nu-si putea vedea fiul decât cu mila si frica. Grija lui cea mai obsedanta era tămăduirea copilului. In acest scop aleargă pretutindeni. Auzind de Mântuitorul si de apostolii Săi, se grăbeşte sa ajungă la ei, dar apelând la sprijinul Apostolilor, aceştia nu-l pot tămădui. Tatăl nu-si pierde totuşi speranţa, căci ajungând in faţa Domnului, cade la pământ, la picioarele Lui si cu glas sfâşietor, cu ochii înlăcrimaţi si adânca umilinţa, îi cere ajutor. Iisus se milostiveşte de el şi îi vindecă copilul. Duhul necurat a fost alungat din trupul firav al tanarului, la rugăciunea stăruitoare a tatălui către Iisus. De aici se vede cat de mare este puterea rugăciunii stăruitoare!
(Serafim Man, Meditaţii duhovniceşti)
Sfântul Ioan Gură de Aur- Vindecarea lunaticului
Pr. Nicolae Steinhardt- Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu