Pacatul blestemului in casa

1. Există un obicei foarte rău la unii părinti de a-si blestema copiii atunci când îi supără. Tot timpul le-am recomandat părintilor ca atunci când copiii nu sunt cuminti, să-i bată, însă niciodatâ să nu-i blesteme. Deoarece blestemul, înjurătura, când sunt făcute de părinte asupra copilului pe care l-a născut, au urmări negative asupra lui. Copilul care a fost blestemat de tatăl sau mama lui si părintii respectivi nu s-au spovedit de acest păcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte usor este atins de blestem. Din această cauză pot veni boli, necazuri, suferinte, esecuri în viată peste copiii respectivi. Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite de părinti asupra copiilor, cât si invers, de copii asupra părintilor. Multi copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părintilor. Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii facută atât de părinti, cât si de copii; după aceea un rol foarte important îl are citirea rugăciunii celei mari de dezlegare asupra întregii familii. Adică să meargă împreună, părintii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugăciune de dezlegare. Foarte grav este când părintii mor fară să le fi citit în viată rugăciunea respectivă. Acele înjurături si blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viată părintii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri în viată. De asemenea, copiii niciodată să nu-si blesteme sau să-si înjure părintii care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-si lovească părintii, pe cei care i-au născut. Spun Sfintii Părinti că acelui copil care si-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezeste. Este ceva înfricosător! Pentru orice cuvânt iesit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecătii, înaintea lui Dumnezeu.

2. Asistam cândva la un fapt deosebit de grav. Niste părinti foarte tineri se amuzau de copilasul lor care avea 4 ani, si pe care îl învătaseră să dea diavolului, să înjure. Copilul vorbind gângav, când înjura părea atât de amuzant, încât producea râsete celor care-l ascultau. Câtă inresponsabilitate la acei părinti! în loc să-l învete pe copil a se feri să pomenească numele satanei, deoarece numele satanei este cel mai nociv nume, ei dimpotrivă, indirect si involuntar, îi faceau cel mai mare rău copilului. De asemenea am observat acest obicei rău la foarte multi oameni: să înjure, să dea diavolului orice lucru, să dea diavolului casa, masa, animalele, copiii, hainele, gospodăria, tot ce le apare în fată. Dând diavolului pe cineva sau ceva, tu îi doresti răul. În loc să zici să fie al lui Dumnezeu lucrul respectiv, adică să aibă parte de Dumnezeu, tu însuti îl închini satanei. O foarte mare iresponsabilitate există la cei care înjură si pomenesc numele satanei! Numele diavolului contine cel mai mare rău, o puternică doză de energie negativă, contine râul în sine, contine pe diavol care este izvorul răului. Or, cel care rosteste zilnic numele diavolului nu face altceva decât să-l cheme pe satana în sufletul, în inima si mintea lui. Trebuie să alegem: ori chemăm pe Dumnezeu zilnic prin rugăciune si prin pomenirea Numelui Său; care este izvorul binelui, binele în sine si pozitivul prin excelentă, ori pe satana cu tot răul lui. Vom da răspuns în ziua Judecătii pentru fiecare cuvânt pe care 1-am rostit în viată (Matei 12, 36). Să ne ferim în toată viata noastră a spune cuvinte rele si dimpotrivă, să rostim cât mai multe cuvinte ziditoare de suflet după cuvântul Sântului Pavel care spune: "Din gura noastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuintă, ca să dea har celor ce ascultă" (Efes. 4, 29).
Sfaturi ortodoxe

3. Vin pãrinţi disperaţi şi-mi spun:
-Maicã, copilul meu parcã-i îndrãcit, nu mã mai înţeleg cu el!
Îi întreb:
-L-ai drãcuit vreodatã?
- A, de dimineaţa pânã seara.
- Pãi, zic, ţi-a reuşit, asta este. L-ai blestemat?
-Da!
-Iatã, ţi s-a împlinit dorinţa, ce sã-i faci? I-ai zis vreodatã:"Doamne ocroteşte-l, Doamne miluieşte-l, Doamne apãrã-l!?"
-N-am zis, Maica.
-N-ai vrea sã zici?
-Ba vreau!
-Hai sã începem.
Deci aceasta este: "Sã-l încredinţãm lui Dumnezeu şi sã avem încredere cã atunci când se loveşte se va ridica, atunci când cade se va ridica, sã le acordãm nu copiilor încredere, ci lui Dumnezeu încredere, şi când vom avea încredere în ei, în pãrţile mai puţin periculoase, vor şti sã ne asculte când îi avertizãm de întâlnirile sau locurile extrem de periculoase pentru ei. E o artã sã fii pãrinte şi e o artã pe care o învãţãm de la Pãrintele pãrinţilor, Tatãl nostru cel ceresc, şi mãmicile de la Mãicuţa Domnului. Cã ea ştie ce înseamnã sã fii mamã. Şi zici: "Maica Domnului, tu ştii ce înseamnã sã fii mamã, tu eşti cea mai mamã dintre toate mamele, te rog ajutã-mã, învaţã-mã sã fiu mama copilului meu astãzi, acum, şi nu cum scrie la carte sau cum era pe vremea mea", şi vom birui. Sunt vremuri grele pentru copii, sunt atât de ispitiţi din toate pãrţile, însã, dacã n-ar fi Dumnezeu cu noi pânã la sfârşitul vremii ar trebui sã fim îngrijoraţi. Dar noi sã avem nãdejde şi încredinţaţi-i lui Dumnezeu. Cum spun Pãrinţii, dacã copilul este împãrtãşit de mic, îl are pe Dumnezeu înãuntru, Dumnezeu va lupta cu el în ispitele lui. El nu se va simţi vinovat când va iubi o fatã, pentru cã ştie cã Dumnezeu e acolo şi Dumnezeu îi spune: "Iubeşte-o pe Mãriuca, cã uite ce frumoasã e", şi o va iubi aşa cum îl îndeamnã Dumnezeu sã o iubeascã. Spunea Înaltul Serafim sau Înaltul Iosif cã oamenii se tem sã-şi ducã copiii sã se împãrtãşeascã des, ca sã nu se obişnuiascã cu Dumnezeu, şi se întreba:" Atunci sã-i lãsãm sã se obişnuiascã cu diavolul?! De ce sã nu îndrãznim sã-i încredinţãm lui Dumnezeu?" Şi când auzi un copil care a ajuns la şapte ani şi i-a spus pãrintelui la miruire: "Pãrinte, astãzi e ultima zi când m-am împãrtãşit fãrã spovedanie, de acum încolo va trebui sã mã spovedesc", câtã bucurie! Vom şti cã el se va pregãti pentru împãrtãşanie şi cã va şti ce este bine şi ce e rãu şi cum sã se apere de rãu.
Maica Siluana
Articole