Din “Iubirea nebuna a lui Dumnezeu”
Paul Evdokimov
Editura Anastasia
Mulţimea caută neîncetat “semne şi minuni”, însă Domnul spune: “Nu vor primi nimic”. Un sfânt al zilelor noastre este un om ca toată lumea, dar fiinţa lui este o întrebare de viaţă şi de moarte adresată celorlalţi. Aşa cum frumos spune Tauler: “Unii suferă martiriul de-a dreptul prin sabie, alţii cunosc martiriul care îi încununează pe dinăuntru”, în chip nevăzut. Alţii mărturisesc acum cu riscul propriei vieţi, mărturia lor fiind această tăcere grăitoare. Mai există unii chemaţi să mărturisească în faţa opiniei publice şi a lumii, adică în faţa redutabilei indiferenţe a maselor. Kierkegaard spunea că întîia predică a unui preot ar trebui să fie şi ultima, ea reprezentînd un scandal în urma căruia preotul este aruncat la marginea societăţii “oamenilor de bine”.
Ne trebuie sfinţi care să ştie să scandalizeze, întrupând nebunia lui Dumnezeu pentru a evidenţia, de pildă, prostia cosmonauţilor marxişti plecaţi să-i caute pe Dumnezeu şi pe îngeri printre galaxii.
Un om nou nu e deloc un supraom sau un taumaturg. El este despuiat de orice “legendă”, dar reprezintă mai mult decît o legendă: un asemenea om este actual, întrucît mărturiseşte că Împărăţia îi este deja deschisă. Totuşi, avertismentul Evangheliei: “Cine are urechi de auzit, să audă!” - rămâne valabil. Spre deosebire de imaginile vedetelor şi de portretele Şefilor de Stat tămâiaţi pretutindeni, sfântul este umil, asemenea tuturor, dar privirea, cuvântul şi faptele sale “traduc în ceruri” grijile omeneşti şi coboară pe pământ surâsul Tatălui.
Sursa: Un sfânt al zilelor noastre
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat! Am venit cu o rugăminte și mi-ați oferit o mână de ajutor, cu fapta, fizic, real! Vă mulțumesc...
-
Rugăciunile începătoare: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! Împăr... -
1. Unui frate făcându-i-se strâmbătate de către alt frate, a venit la avva Sisoe şi i-a zis: mi s-a făcut strâmbătate de cutare frate şi eu...
5 comentarii:
Ooo, daca macar L-ar fi cautat pe Dumnezeu printre galaxii...Nici macar asta n-au facut...Da, cred ca un sfant azi ori este un scandal, ori un necunoscut calcat in picioare de toti...
Ei, hai sa fim optimisti. :)
“Un sfânt al zilelor noastre este un om ca toată lumea, dar fiinţa lui este o întrebare de viaţă şi de moarte adresată celorlalţi”
“…sfântul este umil, asemenea tuturor, dar privirea, cuvântul şi faptele sale “traduc în ceruri” grijile omeneşti şi coboară pe pământ surâsul Tatălui.”
Sau, dupa cum spune Nicolae Steinhardt:
„Să nu ne înşelăm gândind că deoarece nu ni se iveşte prilej de mucenicie nu avem cum să-L mărturisim şi slăvim pe Domnul nostru, Care-i prezent nu numai în cer şi în iad, în slava cerului ori în adâncurile marii, ci şi în fiecare clipă şi la orice pas al vieţii celei mai obişnuite. Gestul Veronicăi, măscăriciul de la Notre Dame, banalul zâmbet al omului de bunăvoire, vorbuliţa caldă spusă omului necăjit ajung spre a ne convinge că suntem neîncetat îmbiaţi cu posibilitatea de a ne recunoaşte şi vădi ucenici feluriţi şi neabătuţi ai lui Iisus Hristos.” (Dăruind vei dobândi)
Si un cuvant al PS Justinian Chira:
"Noi am fost un popor modest, iar biserica ortodoxa o biserică dreaptă. Nu a scos sfinţi pe bandă rulantă, deşi am avut destui. Cimitirele noastre sunt pline de sfinţi. O mamă care şi-a crescut copiii cu frica lui Dumnezeu e o sfântă. Un bărbat care a fost bărbat adevărat şi care a iubit biserica e un sfânt. Au fost pline mănăstirile noastre de sfinţi, cuvioşi si călugări. Am avut intelectuali care au fost ca nişte sfinţi prin scrierile lor."
("Justinian", Bogdan Eduard,
Editura Dacia, 2006)
Foarte frumos, am zambit la caldura si mangaierea din textele citate de tine...Vezi, ce inseamna totusi contextul in care traiesti, ca nu putem generaliza nimic, ca pana la urma teoretizarea cuprinde lucruri, aspecte prea generale...Traind in Bucuresti, poate ai dreptate, sufar de un anume pesimism.
:)
Las` ca sunt si oameni care traiesc intr-un loc uimitor de frumos si mereu isi doresc altceva (adica sa traiasca intr-o mare aglomeratie urbana), iar gandul acesta le provoaca o mare tristete.
Nu conteaza atat de mult "unde" traiesti, ci "cum" traiesti.
Acum nu pot sa scriu mai multe, dar, cum am un pic de ragaz, sper sa revin.
Ai grija de tine.
Dumnezeu sa te binecuvanteze.
Trimiteți un comentariu