Domnul e atat de bun...

Blagosloviti, Maica!

Ma iertati daca va mai scriu asa cate ceva...desi Seminarul s-a terminat. Dar, cum ati scris, e doar inceputul! Asa este!!

E o nevoie de a pune pe ,,hartia” netului gandurile... Cu siguranta aveti multe de facut, sa ma iertati! Il rog pe Domnul sa ma ajute sa pun cuvintele care trebuie...

Astazi a fost sarbatoare in sufletul meu . M-am pregatit dupa putere si pricepere, dar cu toata dorinta, cu toata fiinta, pentru ca... astazi am primit pe Domnul... astazi a venit El sa curateasca intinarea. Si cata intinare! Of, Doamne, ma cutremur si nevrednica sunt de acest dar, pentru ca daca as constientiza in intregime Taina partasiei cu Domnul as inlemni, as inlemni, caci ,,Dumnezeiescul Trup ma indumnezeieste si ma hraneste, imi indumnezeieste sufletul, si-mi hraneste minunat mintea”. Nu cred ca poate fi redata in cuvinte sau explicata Taina... EA SE TRAIESTE PUR SI SIMPLU... SE TRAIESTE! Si ce este mai mare minune decat sa simti ca esti viu cand erai mort nu putin inainte... De aici vine puterea de a duce lupta, razboiul nevazut...
Zicea Parintele Arsenie Papacioc: ,,Nu va temeti de dracul. Pai Il aveti pe Domnul, Il mancati, e in si cu voi, o aveti pe Maica Domnului, il aveti pe Ingerul pazitor, aveti Sfintii... de ce sa va temeti? Dracul e un tolerat...”.

Am un sentiment, o nevoie imensa de a face pocainta... si mai am un dor de Domnul, ca doare... dar o durere,,dulce”, pentru ca am gustat o data si am vazut ca bun este Domnul. Si acum imi e dor, dor... e ca la rugaciune: „Indulcitu-m-ai cu dorul Tau, Hristoase, si m-ai schimbat cu Dumnezeiasca Ta dragoste”. M-a schimbat cu adevarat Domnul, pentru ca imi dau seama ca nu mai pot, nu mai am cum, nu mai vreau sa fiu cea de dinainte... cea care eram medic din lume... departe de El...

E o dorinta de traire permanenta cu gandul la Domnul... Prin tot ce fac Il caut... alerg la slujbe dupa randuiala din manastire, citesc, ascult, simt nevoia sa traiesc liturghie dupa Liturghie, ca sa devina un stil de viata. Da, sunt in lume, dar nu mai apartin lumii...
Am mult de lucru, stiu, dar am nadejde, mare nadejde ca voi reusi sa ma vindec, ca Domnul va sta alaturi... El, Singurul si Adevaratul Doctor...

Ziua a fost cu totul duhovniceasca si am o ,,sete si o foame”... La Schitul Darvari unde merg acum, a fost in seara aceasta priveghere pentru Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, si am simtit a doua oara mare bucurie... pentru ca m-am intalnit cu Sfantul iar! Aici la Darvari, Parintii au particele din Sfintele Moaste. Sigur, cu durerea ca Sfantul nu e la noi in tara la Neamt... dar cum va vrea Dumnezeu... Si a fost Priveghere... Eu am o maaaare dragoste pentru privegheri... mare, mare... au un parfum special... a fost si procesiune cu Sfintele Moaste, au fost scoase la inchinat. Bucurie, bucurie, bucurie! Parintele Staret a vorbit un pic si despre viata Sfantului si am aflat ca a facut Facultatea de Medicina! Nu stiam, doar ca a iubit asceza si rugaciunea neincetata... Ce este cu totul remarcabil este ca este Sfant de secol XX!!!!!!!!!!!! Nevoitor in crapaturile pustiului Hozevei, in plin secol XX... cutremurator... si cum zicea si Parintele Staret, inca mai sunt calugari si maici romani care si azi se nevoiesc acolo, si cer ajutor si il capata de la Sfantul. Oameni indumnezeiti, ingeri in trup... in secolul XXI!!!!!!!!!!!!!!!... Este cum ati spus Sfintia Voastra la un moment dat: Domnul are cu fiecare un drum pe Singura Cale!

Revenind la Sfantul Ioan Iacob Romanul... am mai avut o intalnire, unica cred in viata unui om, am stat pret de o ora cu o maica pustnica care a pustnicit si la Hozeva, dar acum e undeva in Muntii Neamtului. Maica, schimonahie, a venit atunci la oras si a trecut si prin manastirea de metanie, Pasarea, pentru o operatie la coloana, care nu s-a mai facut, pentru ca avea infectie puternica. Si a ramas sa se intoarca in pustie si sa revina dupa ce isi facea tratamentul. Dar intre timp maica s-a ,,tratat” cu rugaciune si Domnul a lucrat, pentru ca acum merge normal si nu mai are nimic... toate acestea sunt spre intarire ca semn ca Domnul lucreaza cu cei care au deschis usa inimii lor spre a-I face loc... si cu cat usa e mai larg deschisa, cu atat Domnul intra mai mult si lucreaza.

Am facut aceasta paranteza pentru ca atunci am avut primul contact cu Sfantul, prin cureaua de calugarie, maica avandu-I cureaua in intregime. Si trairea mea a fost cu totul deosebita, speciala. Am retrait azi, sarutand si inchinandu-ma Sfintelor Sale Moaste, bucuria de atunci si nu pot decat sa dau Slava Domnului pentru ca lucreaza, lucreaza El personal, lucreaza prin Sfinti... pentru ca e ATAT DE BUN... ATAT DE BUN... Daca am sti noi...

,,Doamne, oriunde voi fi
Fa-ma treaz a Te simti,
Sa Te simt ca esti prezent
Langa mine permanent.”

,,Tu ai zidit inima mea
Sa fie numai a Ta
Tu-n sufletul meu privesti
Caci oricand de fata esti.”

,,Tu ai drept asupra mea
Inima sa fie-a Ta
Tie m-am afierosit
Cu Tine sa fiu unit.”

AMIN AMIN AMIN

,,Pe tine, Parinte, te cinstim, caci lasand lumea si patria ta, ai luat crucea, urmand lui Hristos, si in Valea Iordanului, in pestera pustniceasca, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta, impreuna cu ingerii se bucura, Preacuvioase Parinte Ioane, duhul tau.”
Cu pace in suflet,
M.

***
Multumesc, suflet drag,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Parintelui nostru Ioan Iacob Hozevitul, miluieste-ne pe noi si pe cei ce inca nu Te cunosc si n-au gustat inca dulceata Ta!
M. Siluana