Cele şapte plânsuri ale Sfântului Efrem Sirul-Plânsul de duminică seara

Ca inaintea infricosatului Tau Divan, Doamne, sunt eu osanditul si fiind mustrat de privelistea cea ingrozitoare a faptelor mele si vazand dreapta hotarare rostita de gura Ta care ma asteapta, strig eu cu lacrimi: Drept esti, o Judecatorule, si dreapta este judecata Ta! Caci intocmai cum mi se cuvine, primesc eu de la Tine !
O, luminilor, prea sfinti Ingeri, picati lacrimi asupra mea!
Caci mila lui Dumnezeu am nesocotit-o statornic, si nu m-am umilit pre mine precum a vrut El. Deci, cu adevarat, dupa dreptate sunt pedepsit. Cand Domnul, mila Sa mi-a pus-o inainte, eu, necugetand, n-am luat-o in seama. Deci cu dreptate, se intoarce acum de la mine. Si cu ce urgie imi vor grai atunci ingerii: " S-a dus vremea de pocainta. Acum este rasplatirea " ? Mangaierea a slabit. Pocainta si lacrimile sunt nelucratoare. Muncile se inmultesc. Suspinele mele nu se aud.
Acum este tanguirea nesfarsita. Acum du-te, ia-ti rasplata pentru lucrurile tale cele amare si cumplite, arzandu-te ca o materie a firii celei neadormite si-a viermelui celui amar!
Ca un fiu al intunericului, desfateaza-te ! Ai iubit intunericul cel vesnic, indulceste-te de fetele cele negre, pentru ca ai urat lumina cea de-a pururea nemuritoare ! Acolo va fi plansul cel neincetat si scrasnirea cea dureroasa. Vai mie, sufletul meu ticalos, ca esti gol cu totul de fapte bune !
Cum vei vedea pe Judecatorul cel nemitarnic, Arhanghelii stand si cantandu-I toti pamantenii stiindu-i, de infricosatul Scaun tremurand toti? Caci Judecatorul este fara de mila celor ce n-au lucrat aici mila. Vai mie atunci, suflete necajit! Caci nu va fi glas, nici ascultare. Vesnic se vor veseli cei drepti, vesnic se vor munci ceilalti. Pentru ca pe Dumnezeu cel vesnic nu L-am ascultat.
Deci de nevoie este de-aici sa strigam spre Dumnezeu si oamenilor sa le vestim. Chezasi, pentru aceasta sunt Cuviosii si Dreptii. De aceea, si eu Doamne, vestesc Numele Tau. Iarta-ma pe mine netrebnicul, robul Tau !
Sa nu treci cu vederea ticaloasa mea rugaciune. Mainile mele, intinate, catre tine le intind. Sa nu ma lepezi pe mine cel incarcat de patimi! Ci cauta spre mine cu iubire de oameni si cu blanda Ta milostivire. Pe mine, cu dezmierdările de tot m-am intinat. Si frumusetea sufletului intru totul am necinstit-o. Cugetelor celor trupesti m-am robit. Si stapanirea mea cea dintai am pierdut-o. Vrăjmașul sfătuindu-ma, nebunește pe el l-am ascultat. Si pe idolii patimilor, in suflet i-am inaltat. Poftele pântecului le-am implinit si stralucirea mintii, de tot am innegrit-o. In cinstea de fiu adevarat fiind, dobitoacelor celor necuvantatoare m-am asemanat.
Frica strașnică si cutremur ma țin când vad înainte tăierea morții care vine asupra tuturor in chip tainic si ma gaseste pe mine, vai, tot neîndreptat.
Pentru aceea, din adâncuri strig către Tine, Doamne, și cad înaintea Ta cu lacrimi. Fii mie milostiv si iubitor de oameni, căci spre Tine am nădejdile mele. Ajuta-ma sa scap de urgia de dincolo!
Binevoiește ca sufletul meu cel împietrit sa câștige înaintea Ta puterea de a rodi fapte bune! Gândurile cele sterpe scutura-le cu focul Sfântului Tau Duh! Sa nu ma tai ca pe pomul cel neroditor și în focul cel nestins, Doamne, sa nu ma trimiți ! Sa nu faci din mine paie ale văpăii iadului, ci ca pe niște grâu, Dumnezeul meu, primește-ma in hambarul Tau.
Genunchii inimii mele îmi plec eu, ticălosul. Caci nu îndrăznesc sa caut la ceruri. Primește rugăciunea gurii mele celei întinate, Cel Ce ești fără de păcat, Ziditorule si Împărate al tuturor si Atotputernice. Surpa-l pe vrăjmașul meu din tot felul de fărădelegi izbăvindu-ma. O, cum se bucura îngerii si muritorii văzând întoarcerea mea!
Am călcat toate poruncile Tale. M-am amăgit cu fapte urate. Sa nu Te îngrețoșezi de mine, preabunule Stăpâne ! Izbăvește-ma de robia vicleanului! Cu inima înfricoșata, Te rog pe Tine, Doamne, Cel Ce cu voia Ta m-ai auzit si m-ai iubit atat de mult, incat pentru mine Te-ai întrupat si moarte ai suferit.
O, cum am putut uita dragostea Ta ! Cum am putut sa ma fac rob tuturor dezmierdărilor, spurcându-mi trupul si sufletul in tot felul si-n tot locul? Pentru aceasta strig: Păcătuit-am, Doamne, si pururea păcătuiesc ! De aceea, înaintea Ta, eu stau acum osândit. Ci da-mi dezlegare de răutățile mele, ca un Dumnezeu milostiv si indurat!
Născătoare de Dumnezeu, Fecioara, Maica lui Dumnezeu, Usa cea cereasca si Chivot sfânt, mântuire întemeiată te am pe tine. Mantuieste-ma, Stăpâna, în Dar!
Legiunile de Îngeri, în cer, de multe ori suspina pentru mine, ca nu cumva sa se răpească fără de veste sufletul meu si sa merg in curgerile focului. Legiuitori, Apostoli înfricoșați șezând pe scaune cu Judecătorul, Îngeri cu paloșe înarmați si înfricoșători, vor desparți inimile păcătoșilor.
Atunci se va taingui toata suflarea caci nu vor avea margine, vai, muncile cele cumplite. Apuca mai inainte de toate acestea, suflete. Urmează plânsul desfrânatei si striga dimpreună cu dansa:
" Izbaveste-ma, Mantuitorule, de înfricoșata groaza a muncilor celor veșnice! Pe Tine Te lauda neîncetat Heruvimii si necontenit Serafimii cei cu sase aripi. Te cântă Cetele cele cerești si îți slujesc si se inchina Tie, Treime in Unime. Lumina nenăscută ești, Părinte, si dimpreună, fără de inceput, Il ai pe Fiul Tau. Si de-a pururea împreună vecuitor Il ai pe Duhul Sfânt, Care dăruiește tuturor suflare de viata, ca un milostiv, indurat si bun.

Cu rugăciunile Mucenicilor, ale Proorocilor, ale apostolilor, ale Cuvioșilor si ale Ierarhilor, primește si glasul nostru, Părinte ceresc. Slava Tie, Doamne, căruia Ti se cuvine Slava si stăpânirea, împreună cu Preasfântul, bunul si de viata făcătorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor!
- Amin -