Nu ştiu în ce măsură putem vorbi de o reţetă în ce priveşte mântuirea dar sunt convins că fiecare dintre cei ce sunt preocupaţi de această devenire sunt în măsură să ne dea o reţetă proprie. Citind cartea profesoarei Anastasia Popescu: „Cum să-i învăţăm pe copii religia” am rămas plăcut surprins de cele zece principii pe care profesoara le-a pus drept normă în educaţia tinerei generaţii, ca motivaţie pentru împărăţia lui Dumnezeu:
„Fă-ţi timp să gândeşti - aceasta e sursa puterii,
Fă-ţi timp să te joci - acesta este secretul tinereţii,
Fă-ţi timp să citeşti - aceasta este fântâna înţelepciunii,
Fă-ţi timp să te rogi - aceasta este cea mai mare putere de pe pământ,
Fă-ţi timp să iubeşti, să fii iubit - acesta este un privilegiu dumnezeiesc,
Fă-ţi timp să fii prietenos - acesta este drumul spre fericire,
Fă-ţi timp să râzi - aceasta este muzica sufletului,
Fă-ţi timp să dai - este prea scurtă o zi ca să fii egoist,
Fă-ţi timp să munceşti - acesta este preţul succesului,
Fă-ţi timp să faci acte de caritate - aceasta este cheia raiului.”
Cred că aceste zece sfaturi pot constitui pentru fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, un mod de viaţă, de atitudine spre Eshaton, care ne-ar putea face să credem că putem vorbi de un tip motivat atitudinal spre mântuire.
La o radiografie mai atentă a celor zece sfaturi vom putea constata firescul lor. Deci pentru a ajunge în împărăţia lui Dumnezeu nu ni se cer lucruri nefireşti, inutile sau complicate. Pe cât sunt de fireşti sunt şi simple. Ne pun la modul concret în dialog cu noi înşine. Ni se cere o atitudine ce nu se limitează la cuvinte ci se concentrează pe fapte.
[...]
Chiar dacă „reţeta mântuirii” nu poate fi aplicată ca normă ea poate constitui un mod de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, de a fi mai responsabili cu vorbele şi faptele noastre şi, în definitiv, de a fi noi înşine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu